Luni au fost două şedinţe de consiliu local în Târgu Jiu. Una la primărie, fără convocare legală, în care câţiva consilieri de la PSD, ALDE şi PSRo au încercat să se convingă unii pe alţii că nu e bine să caşte prea multă lume gura la şedinţele lor. Au zis că scrie la regulament că invitaţii pot fi primiţi în sală în limita locurilor disponibile. Adică, cinci-şase oameni. Consilierii nu erau de acord cu faptul că şedinţa ordinară de luni a fost mutată la teatru, pentru că o sută de cetăţeni voiau să asiste. Unul dintre ei a spus chiar că „invitat” înseamnă că nu poate veni oricine de pe stradă, ci doar dacă este invitat de unul dintre consilieri.

A doua şedinţă, cea cu public, a fost destul de anostă în prima parte. Asta pentru că proiectul important, cel prin care câţiva consilieri vor să se asigure că parcarea de la Piaţa Centrală rămâne în administrare privată pe bani puţini, nu a fost pe ordinea de zi. A fost în comisii, dar probabil că nu şi-a făcut circuitul şi nu a ajuns să fie discutat în şedinţa de plen. Au fost peste o sută de oameni în sala de la teatrul „Elvira Godeanu”, care au asistat la şedinţă. Imaginea a fost una interesantă, cu consilierii locali pe scenă şi publicul în sală. Cred că le-ar face bine consilierilor locali să fie mai des faţă în faţă cu cetăţenii. Chiar şi aşa, cu un public tăcut, aleşii ar simţi presiunea din partea oamenilor care i-au votat. Unii prea se cred „aleşi”, când de fapt sunt nişte „trimişi” ai oamenilor să îi reprezinte şi să ia decizii bune în numele lor.

Şi totuşi, circul nu a lipsit, după căderea cortinei. Publicul era oarecum dezamăgit de faptul că proiectul privind parcarea nu a mai fost pe ordinea de zi. Noroc cu Marian Rotaru, directorul pedichiură, care la finalul şedinţei a urcat pe scenă şi le-a oferit o scenetă. El, actor în rolul principal, povestind cum a fost şantajat timp de doi ani cu celebra fotografie, publicul, şi el actor, intervenind cu întrebări şi punând sub semnul întrebării prestaţia lui Rotaru. Un rol penibil, pentru că singura replică decentă a lui Marian Rotaru putea să fie: „Plec, îmi dau demisia”. Monologul cu şantajul să îl păstreze pentru organele de anchetă, pentru că am convingerea că are multe de povestit.