Încet, dar sigur, ciobanii din Gorj intră şi ei în rând cu lumea, mai ales că, acum, de când cu modernizarea Transalpina, nu mai sunt singuri pe munte, ci, din contră, au chiar prea mulţi turişti prin preajma lor. O familie din Novaci stabilită de decenii în creierii munţilor, pe vârful Ştefanu, a intrat acum în lumea virtuală a fanilor facebook, fiica lor ajutându-i să-şi deschidă aici o pagină în care să prezinte locaţia pe la care trec zilnic sute de turişti.

Dede şi Mărioara Babu îşi duc viaţa la „Stâna Ştefanu” de când se ştiu, baciul novăcean crescând aici de la şase ani. Acum se apropie de 60 şi este la fel de rumen în obraz şi ager în gândire ca un adolescent de la oraş care tocmai a luat bacul. Pagina de internet de pe reţeaua de socializare nu o consideră foarte necesară în condiţiile în care el oricum nu foloseşte netul, în zona în care se află stâna nici măcar telefonia mobilă nefiind funcţională.

Zerul de Novaci face minuni

Şi totuşi, turiştii care le trec pragul întreabă şi de o astfel de modalitate de a păstra legătura, vizitatorii de pe Facebook având ocazia să descopere fotografii sau lucruri pe care băciţa Mărioara nu are timp să le spună tuturor. Oaspeţi din toată ţara vin aici ca la ei acasă, turişti din Tulcea şi Bucureşti mărturisindu-ne la sfârşitul săptămânii trecute că păstrează în apartamentele lor de zeci de mii de euro zerul pe care îl iau odată cu brânza cumpărată de la Stâna Ştefanu. „Are nişte calităţi incredibile. Noi venim aici cu bidoanele după noi, dăm 15 lei pe kilul de brânză şi până în iarnă ştim că mâncăm ceva natural. Păstrăm apoi zerul şi punem în el brânză din aia fără gust pe care o cumpărăm din hipermarketuri. Aşa reuşim să facem ca brânza să devină brânză. De 10 ani de când i-am descoperit pe aceşti oameni aici în inima munţilor venim special din Bucureşti pentru a lua brânză de la ei”, spune o bucureşteancă.

Vin urşi pe aici? Yes, yes!

Stâna devine vara un adevărat loc de pelerinaj pentru turiştii care chiar se plâng de lipsa unui loc de parcare pentru a ajunge mai uşor aici. Familia de ciobani le găteşte pe loc o mămăligă la ceaun, o pastramă de oaie sau ce doreşte fiecare, în timp ce copiii, dar şi adulţii se joacă minute în şir cu puii de ciobănesc sau îşi fac fotografii cu cojoacele bacilor novăceni.

În tot acest timp, plină de viaţă, „doamna” Marioara, cum singură se ironizează, povesteşte tot felul de întâmplări care mai de care mai interesante. „Mi-a făcut fata pagină pe internet, am văzut şi eu pozele, dar nu îmi plac chiar toate de acolo pentru că în unele eram îmbrăcată aşa mai la muncă, trebuia să arăt şi eu mai bine… Noi aici la stână stăm de când ne ştim, iar cu internetul nu avem mare treabă, dar turiştilor le place să vadă poze de aici. Vin oameni de peste tot şi stau de vorbă cu noi, au venit şi străini, dar noi nu ştim decât română. A venit odată unul care vorbea cu mine în engleză şi eu, ca nu ştiam să îi spun că nu ştiu limba lui, îi tot dădeam cu „yes”, „yes”, iar la un moment dat l-am văzut că s-a schimbat la faţă şi a luat-o la fugă. O fată care auzise ce zicea el mi-a povestit că el săracul mă întreba dacă vin urşi pe aici şi dacă e periculos pentru oameni. În rest, avem poarta stânei deschisă pentru oricine ajunge pe la noi pentru că cine a luat brânză de aici ştie că noi am pus şi un pic de suflet în acea bucăţică şi a mai revenit şi a doua oară”, spune Marioara, ciobăniţa pe care o puteţi întâlni alături de soţul ei la stâna Ştefanu.