Îmi place mult o expresie spusă de Emil Cioran, în alte timpuri: oamenii care schimbă lumea sunt cei pe care lumea nu-i schimbă. El o spunea la trecut, ca și cum e ceva ce nu se mai poate întâmpla, dar mie-mi place să o menționez la prezent.

Vrem apă și canalizare, de zeci de ani de zile, însă în fapt totul s-ar fi rezolvat cu oameni buni care să facă proiecte de apă și canalizare.

Vrem locuri de muncă, străzi frumoase, oportunități de petrecere a timpului liber și învățare, iar toate se fac tot cu și de oameni.

În realitate, problema a devenit spinoasă pentru că tot mai puțini oameni capabili ajung în funcții cu putere de decizie. Tot mai puțini sunt constructori de comunități, tot mai puțini au definită o listă de valori și principii nenegociabile.

Se face tot mai puțin această investiție în oameni. S-au schimbat mult criteriile după care sunt aleși. Sunt buni cei care nu au o problemă să fie răi, nepăsători sau chiar toxici. Mai ales, la oamenii din funcții publice.

Dintre un om cu coloană vertebrală și unul care este dispus să uite cine e este ales cel care are inima și mintea asemenea unui teren pe care nu mai crește nimic.

Trebuie să te adaptezi, ți se spune. Trebuie să ne adaptăm, să înțelegem că acestea-s vremurile, auzim continuu. Astăzi, să te adaptezi este sinonim cu a te resemna, iar să renunți are impact și azi, și mâine și peste zeci de ani.

Am auzit că dacă ești angajat la stat în scurt timp trebuie să înveți să faci totul cu o lentoare ucigătoare. Și atunci înseamnă că te-ai adaptat muncii la stat. Se spune că dacă faci greu și cu mult timp demonstrezi cât de complicată e slujba ta.

Dacă te duci pus pe treabă și pentru rezultate, nu faci mulți purici acolo pentru că strici ”armonia” grupului. Și ești expulzat.

Iar dacă ești ales să conduci la stat atunci trebuie să ai și mai multe calități. Trebuie să nu faci niciodată ceva pentru oameni, dar mereu să vorbești despre ce vei face. Trebuie să nu recunoști vreodată că ai greșit, ci să dai vina pe alții. Când ești încolțit să semeni frică. Ești potrivit pentru post dacă pierzi oportunitate după oportunitate și acuzi ”greaua moștenire”. Fișa postului nu e despre cum să faci bine comunității, ci cum să destabilizezi comunitatea.

Evident, oamenii pe care ți-i alegi să fie parte din echipă trebuie să fie docili, nu prea inteligenți astfel încât să rămâi cel mai deștept din cameră. De asemenea, trebuie să nu cunoască cuvântul NU atunci când i se cere ceva. Recunoașteți personaje?

Acesta este lanțul trofic devastator pentru construcția unei comunității.

Așadar, apa, canal, drumuri, producție ori turism, devin o consecință a investiției în oameni buni. Trebuie investiții serioase în oameni. Și nu costă bani, ci doar încredere și răbdare oferită de comunitate.