Motorsportul este un univers fascinant, unde forța, tehnologia și abilitățile piloților și copiloților se întrepătrund pentru a crea un spectacol uluitor de viteză, adrenalină și competiție. Acest domeniu divers și complex include o gamă largă de discipline, de la cursele de Formula 1 cu monoposturi de ultimă generație, la raliurile extrem de solicitante, motorsportul pe două roți în MotoGP și multe altele. Fiecare ramură a motorsportului are propriile sale reguli, tehnici și provocări specifice, dar toate au în comun pasiunea inepuizabilă a celor implicați și dorința lor de a depăși limitele umane și tehnice.

În acest mediu provocator și competitiv, Cristiana Oprea și-a croit un drum remarcabil, dovedindu-se o prezență puternică și inspirațională, în special pentru femeile pasionate de motorsport. În interviul ce urmează, vom explora universul motorsportului prin ochii și experiența Cristianei, dezvăluind secretele acestei lumi pline de viteză și provocări.

Reporter: Cine este Cristiana Oprea?

Cristiana Oprea: O fată care și-a dat seama că limitele există doar în mintea ei, așa că își urmează visul “atipic” cu perseverență și curaj. Mă bucur de călătorii și de lucruri simple precum natură, cărți, filme, muzică și mâncare bună, sunt “mamă” a doi labradori și petrolhead.

Rep: Care a fost primul tău contact cu lumea motorsportului?

C.O: A fost o experiență de copilot în 2013, când am îmbrăcat pentru prima dată un combinezon și am fost invitată de echipa Avia Motors să stau în dreapta pilotului Andrei Mitrașcă, la etapa de viteză în coastă de la Rânca. Mi-a plăcut, eram foarte atentă la gesturile pilotului și nu mi-a fost frică. Atunci mi-am propus să încerc și eu cândva să pilotez, însă am amânat momentul din cauza studiilor în paralel la Arhitectură și Urbanism, două facultăți ale Universității “Ion Mincu” din București.

Fun fact: Andrei mi-a fost apoi copilot în 2022 la Raliul Croației, când am debutat în mondial.

Rep: Ce te-a motivat să urmezi cariera în motorsport, în ciuda faptului că ai absolvit două facultăți, arhitectură și urbanism?

C.O: Totul a început din curiozitate și ca hobby, dorindu-mi să înțeleg ce înseamnă să controlezi cu adevărat o mașină. Am debutat ca pilot în 2015, târziu din punct de vedere sportiv - la 23 de ani. Pe atunci nu știam că îmi pot construi o carieră ca pilot, pentru că nu am avut contact cu această lume și nu văzusem nicio fată care să aibă acest job. Pe măsură ce am concurat am descoperit complexitatea raliurilor și am simțit că la volan pot să schimb lumea în bine. 

Câțiva ani am fost excepția, singura femeie pilot la start în Campionatul Național de Raliuri, așa că m-am hotărât să înfrunt statistica și să ofer inspirația pe care eu nu am avut-o în copilărie, cu speranța că vor fi și alte fete care vor avea curajul să își urmeze acest vis în motorsport. La rândul meu m-am inspirat descoperind româncele care au concurat înainte ca eu să descopăr motorsportul, cum ar fi Alina Bunica și Mihaela Beldie, sau urmărind pe social media alte femei pilot din Europa, de exemplu Ekaterina Stratieva din Bulgaria sau Catie Munnings din UK.

Am avut încă de la început susținerea mamei mele fără care nu aș fi putut concura în primul meu sezon complet în 2017, apoi au apărut și primii parteneri și pas cu pas, cu multă muncă, mi-am transformat această pasiune în carieră.

Rep: Cum te pregătești mental și fizic pentru competiții și care este rutina ta obișnuită înainte de un raliu important?

C.O: Pregătirea este destul de complexă și, la fel ca în orice alt sport de performanță, implică o rutină riguroasă și o disciplină aparte pe tot parcursul anului, nu doar înainte de competiții. În primul rând fac pregătire fizică cu o antrenoare personală, 2-3 antrenamente pe săptămână, indiferent că merg la sală sau călătoresc. Condiția fizică este esențială, chiar dacă din exterior nu pare neapărat solicitant fizic, pilotajul implică un efort susținut: în mașina de raliu temperaturile ajung și până la 50 de grade, iar probele pot dura și 30 de minute; dacă facem pană, trebuie să schimbăm roata cât mai repede, sau se poate întâmpla să rămânem fără servodirecție. Apoi, o musculatură corect dezvoltată mă protejează de răni mai grave în cazul accidentelor, care fac parte din acest sport.

Urmează pregătirea mentală, lucrez cu un psiholog sportiv pentru dezvoltarea unui mindset corect, astfel încât să gestionez eficient emoțiile și situațiile neprevăzute din cursă, dar și din viață. Când sunt acasă mă antrenez pe simulator și urmăresc video-uri cu probele speciale de la raliul la care urmează să merg. 

În plus, pentru că eu nu am un manager sau o echipă care să se ocupe de logistica competițiilor, tot eu pregătesc deplasarea la un raliu: împreună cu copiloata mea facem programul pentru săptămâna cursei, iar eu mă ocup de biletele de avion, cazare și orice altă planificare.

Rep: Dan Petrescu poartă la fiecare meci o geacă pentru a-i aduce noroc. Tu crezi în genul acesta de superstiții? Dacă da, ai vreun obiect pe care îl iei cu tine la fiecare raliu?

C.O: Încerc pe cât posibil să nu mă atașez de obiecte, pentru că ar fi un motiv în plus de stres. Însă am o mică superstiție: toate mașinile mele de raliu au obligatoriu oglinzile laterale portocalii. 

Rep: Care sunt principalele provocări cu care se confruntă femeile în motorsport?

C.O: Cred că principala problemă este cea a reprezentării slabe, în special în rândul piloților. Chiar dacă motorsportul oferă în teorie oportunități egale de implicare pentru bărbați și femei, realitatea arată cu totul diferit.

În primul rând, foarte puține fete sunt încurajate de părinți să exploreze sporturile cu motor de la vârste fragede, din cauza stereotipurilor și a fricilor nejustificate - sunt foarte multe măsuri de siguranță în motorsport, ceea ce ne permite să ne împingem limitele, fără un risc suplimentar pentru fete. Reprezentarea este primul pas către performanță, pentru că doar având o bază solidă de selecție putem să construim un sistem sustenabil de progres către cel mai înalt nivel al sportului. Suntem încă o excepție, iar asta vine la pachet cu tot felul de provocări, cu multă presiune și cu așteptări nerealiste.

Încă de la început, pasiunea mea a fost privită și cu amuzament și deseori neluată în serios, așa cum era în cazul colegilor băieți. Mi s-a spus de nenumărate ori că “o să îmi treacă”, că “e doar o fază” sau că o să mă plictisesc, ba chiar și că “nu o să fiu niciodată pilot adevărat”. De-a lungul carierei am tolerat multe glume sau discuții despre cum nu e firesc să mă bucur de anumite rezultate pentru că erau “de conjunctură” sau pentru că nu am urcat pe podium, deci nu avea sens să mă bucur pentru orice mic progres, sau era “prea devreme să concurez în afara țării”. Chiar și când am urcat pe podium sau am obținut rezultate în prima jumătate a clasamentului la Cupa Dacia, am simțit că a trebuit să muncesc de două ori mai mult pentru a-mi fi luată în serios prezența ca sportiv și am ajuns să mă confrunt cu frustrare, invidie și destul de mult bullying venite din social media.

Îmi doresc ca viitoarea generație de sportive să nu mai treacă prin aceste situații. 

Rep: Care a fost cel mai dificil raliu în care ai concurat? Ai simțit vreodată că îți este pusă în pericol viața?

C.O: Cea mai dificilă probă specială parcursă a fost în Germania la Rally 3 Stadte, octombrie 2022: o probă parcursă pe noapte, ploaie și ceață, pe un traseu de asfalt alunecos, cu noroi: evenimentul se numește acum WRC Central Europe și este parte din Campionatul Mondial de Raliuri. 

Însă despre Raliul Croației pot spune că a fost cu totul cel mai dificil raliu la care am concurat, fiind și etapă de mondial. Pe lângă dificultatea ridicată a traseului, faptul că eu am început acest raliu cu un accident la mare viteză m-a afectat mult mental, mi-a fost frică în cele două zile de concurs pe care le-am parcurs după ce am reparat mașina și ezitam foarte mult, nu mai aveam încredere în mine, în mașină sau în dictare. Însă nu am simțit vreo clipă că îmi este pusă viața în pericol: organizarea și măsurile de securitate de la etapele europene și mondiale sunt la cel mai înalt nivel, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care mi-am dorit foarte mult să concurez la nivel internațional.

Rep: Ai obținut primul podium la Raliul Argeșului. Cum ai descrie sentimentul pe care l-ai simțit atunci?

C.O: Chiar dacă asta s-a întâmplat acum destul de mult timp, în 2019, țin minte și acum că am fost foarte fericită că mi-am demonstrat mie că pot, punând în aplicare tot ce învățasem până atunci. M-am amuzat pentru că nici nu era în plan să concurez atunci, din lipsa bugetului, însă am făcut-o cu sprijinul celor din jurul meu. Acel podium mi-a dat încredere să visez mai sus și să debutez două luni mai târziu în European, unde am terminat pe podiumul dedicat fetelor.

Rep: Care sunt diferențele între raliurile naționale și cele internaționale?

C.O: În primul rând lungimea traseului și durata: în național parcurgeam cam 100-130 de kilometri de probe specială în două zile de concurs, în timp ce un raliu european are 200 km competitivi în trei zile de concurs, iar în mondial sunt 300 de km în trei sau patru zile.

Evident, traseele sunt din ce în ce mai dificile, mai complexe, astfel că parcursul firesc este să începi la nivel național și apoi să progresezi de la un nivel la altul. Aceeași regulă se aplică și la alegerea mașinii de concurs: începi cu o mașină simplă, accesibilă, apoi progresezi la mașini mai performante, cu omologare internațională FIA cu care ai voie să concurezi în european sau mondial. Asta atrage implicit și costuri semnificativ mai mari: de exemplu, un raliu în național poate costa 2-3000 de euro cu o Dacie, în timp ce o etapă de European costă aproximativ 18.000 de euro cu o mașina cu tracțiune față de clasă RC4, nivelul la care concurez eu. La nivel de top costurile ajung să fie și de 3 ori mai mari, cu precădere în mondial. De reținut că în raliuri nu există premii, iar toate costurile sunt susținute de pilot prin sponsori și parteneriate de imagine.

La majoritatea raliurilor internaționale în care concurez văd mii de spectatori pe marginea probelor speciale, este o atmosferă incredibilă care mă motivează, pentru că sportul nu ar exista fără fanii care ne susțin și ne încurajează de pe margine. Cred că atât cultura auto transmisă din generație în generație, cât și mediatizarea și investițiile din sport fac diferența pentru raliurile consacrate.

Rep: Ești prima româncă care a concurat în Campionatul Mondial de Raliuri FIA WRC. Cum te simți când reprezinți România în competiții atât de importante?

C.O: În primul rând, sunt fericită că mi-am urmat curiozitatea și visul și am deschis astfel un drum pentru fetele care vin din urmă și văd că pot visa oricât de mult și de departe, pentru că totul devine posibil prin muncă și pasiune.

Când concurez reprezint valorile oamenilor și companiilor care mă susțin, parteneri naționali și internaționali care cred în mine și în importanța demersului meu. Cred că e mult spus că reprezint România în condițiile în care nu beneficiez de vreo susținere sau facilitate publică, iar în raliuri nu există nominalizări, calificări sau preselecții pentru Campionatul European sau Mondial. Fac tot ce ține de mine să progresez, cu resursele pe care le am la dispoziție, pentru că o eventuală comparație cu infrastructura sportivă din alte țări m-ar demoraliza cu siguranță.

Chiar dacă e un sport “individual”, cu siguranță mă bucur să promovez România peste tot unde merg să concurez și să inspir viitoarea generație de sportive, fie ele din România sau din altă țară.

Rep: Ești o sursă de inspirație pentru orice urmăritor de raliuri. Ce sfaturi ai pentru tinerii care vor sa urmeze o carieră în motorsport?

I-aș încuraja să trăiască sportul cu bucurie și cu dorința de a oferi ceva valoros societății, pentru că sportul are puterea să fie un catalizator pentru schimbare. Motorsportul e un sport foarte scump,  de aceea devine descurajant când nu poți să te antrenezi și să concurezi constant. Trebuie să fii creativ și să nu te lași doborât de provocări, pentru că e o “cursă lungă” până când poți să te întreții și să practici consecvent acest sport, la nivel profesionist. Iar pentru asta ai nevoie în primul rând de o încredere în sine de neclintit, dar și de oameni buni în jurul tău, care cred în tine și te susțin în special în momentele dificile.

Rep: Ce sfat ai dori să-i oferi Cristianei Oprea de acum câțiva ani, la începutul carierei sale în motorsport?

C.O: Aș vrea să îi spun să nu mai piardă timpul căutând validarea celor din jur și, în schimb, să se bucure de fiecare moment. Și i-aș mai spune să viseze foarte departe, pentru că atunci când m-am apucat nici nu visam să merg în European, darămite în Mondial.

În 2023, Cristiana concurează alături de copilotul Alexia Parteni (18 ani, Brașov) într-un sezon hibrid, în două campionate internaționale de raliu: Campionatul European de Raliuri FIA ERC și competiția 100% electrică Opel Cup.

Mai multe informații despre proiectele și competițiile în care Cristiana este implicată puteți afla pe blogul său cristianaoprea.ro, pe instagram @crissoprea sau pe pagina de facebook Cristiana Oprea.