Asociaţia Urmaşilor Veteranilor de Război a marcat şi în acest an Ziua Veteranilor, în memoria celor care au luptat pe front. Gorjeanul Vasile Ionescu este urmaşul eroului de la Păuliş cu acelaşi nume şi a ţinut să spună lumii cine a fost eroul Vasile Ionescu. Acesta s-a stins din viaţă acum câţiva ani, dar amintirea faptelor eroice va dăinui peste vremuri.

Vasile Ionescu s-a născut la 6 iulie 1923, în comuna Vădeni, judeţul Gorj. A urmat Şcoala Primară în localitatea natală, apoi s-a înscris la Gimnaziul Industrial, pe care l-a absolvit cu rezultate foarte bune. Bunicul lui din partea mamei a murit pe front în Primul Război Mondial, în luptele de pe Defileul Jiului, fiind înmormântat în cimitirul de onoare al eroilor din oraşul Târgu Jiu.

În anul 1943, când Vasile Ionescu avea doar 20 de ani, a primit ordin de încorporare şi a fost trimis la Şcoala Militară de Infanterie de la Rodna, judeţul Arad.

Iată cum povestea eroul de la Păuliş bătăliile prin care a trecut, într-un interviu dat spre finalul vieţii. „Ţin să arăt că, în noaptea de 23 spre 24 august 1944, s-a sunat alarma, în timpul cel mai scurt Bat. II elevi a fost prezent pe platoul Şcolii Primare Dorgoş, dinainte stabilit, unde am fost informaţi despre evenimentul respectiv de către dl. comandant al Batalionului II elevi. În dimineaţa zilei de 26 August 1944 am plecat din comuna Dorgoş la Şcoala Rodna, unde am primit şi muniţie de război, să mergem la Arad – Aerodromul Ciala, pădurea Ciala, Ferma Ciala până la frontiera Pecica-Curtici, pentru a ataca grosul trupelor hitleriste ce se găseau în această zonă de apărare. Am capturat avioane şi un imens material de război, pe care îl lăsaseră hitleriştii în fuga spre frontieră. De la frontiera Pecica-Curtici ne-am întors la şcoală pentru a ne continua programul, dar situaţia s-a înrăutăţit.

Trupele hortiste divizia I blindată Budapesta întărită cu încă alte divizii (aproximativ 3) au trecut frontiera de apus a Ţării şi atacau pe direcţia Arad-Păuliş cu intenţia de a pătrunde rapid în inima Ardealului. În situaţia aceea de extremă necesitate şi urgenţă intervenită, Şcoala Militară de la Rodna a fost transformată prin Ordinul Corpului 7 Teritorial nr. 025090 din 11 septembrie 1944 în formaţiune militară operativă, sub denumirea „Detaşamentul Păuliş”, cu misiunea de a apăra cu orice preţ Defileul Mureşului în faţa agresorilor – Pe aici nu se trece.

Am ocupat poziţie de apărare pe aliniamentul Păuliş-Miniş-Glioca. Cum în baza ordinului de zi nr. 458 aceeaşi dată, semnat de comandantul său, colonel Al. Petrescu. Compania a 6-a din Batalionul II condusă de dl. Căpitan Fătu Ion a fost amplasată în poziţia cheie pe rambleul de est al şanţului anticar, front de apărare 2 km.

Plutonul I din companie, comandant fiind dl. sublocotenent Cismaru Gheorghe, în care figuram şi eu cmd. grupa I, am ocupat poziţie în dreapta şoselei şi a podului de peste şanţul anticar. În cursul nopţii de 11 septembrie 1944 am muncit din greu la săparea rapidă a adăposturilor şi camuflajului perfect. Dimineaţa, inamicul, care ocupase Aradul, a ajuns cu forţele sale blindate în faţa poziţiei noastre de apărare.

Am deschis foc cu tot armamentul din dotare pe care ne specializasem în şcoală, provocându-i inamicului pierderi mari în maşinile de război, material de luptă şi oameni. Zile de-a-rândul hortiştii atacau în valuri, cu forţe de peste 15 ori mai numeroase şi mai bine înarmaţi ca noi, dar fără succes. Ziua de 15 septembrie 1944, la Compania a 6-a a făcut să cadă pe câmpul de luptă eroul Căpitan Fătu Ion, Sublocotenent Cismaru Gheorghe şi 12 elevi sergenţi, vlăstare tinere. Primind întărituri am contraatacat noi, Detaşamentul Păuliş, pe direcţia Păuliş, Miniş, Ghioroc, Cuvin, Incu etc., până la Răsig. Pentru exemplul strălucit de bravură şi spirit de sacrificiu de care au dat dovadă elevii din Şcoala Militară de la Rodna, se citează prin ordin de zi pe Armată nr.15 din 14 noiembrie 1944. Am fost decorat cu Medalia „Bărbăţie şi credinţă” cu spade clasa ll-a şi avansat eşalonat printre primii colegi până la gradul de colonel”.