Casele din Roşia de Amaradia sunt ”sufocate” de zăpadă.  Oamenii sunt sufocaţi şi ei, însă nu şi-au pierdut speranţa. Spun că nu vor muri de foame, pentru că au muncit toată vara şi au provizii, însă se tem să nu se dărâme acoperişurile caselor peste ei, ”îngreunate” de stratul gros de zăpadă. Unii dintre ei n-au ieşit din case de 3 zile, pentru că nu şi-au făcut pârtii, alţii şi-au dat întâlnire la primărie sau la magazin, să se vaite de ...iarna grea.

Nămeţi de un metru străjuiesc pe marginile drumului care duce la Roşia de Amaradia.

Nu mai sunt drumuri blocate pentru că de ieri se lucrează la deszăpezire cu câteva pluguri şi cu utilaje de la Cariera Seciurile. Şi, ”pentru că s-au deschis drumurile”, oamenii s-au trezit dis-de dimineaţă şi au plecat cu treburi la primărie sau la magazin, ca să se vaite unii,  la alţii. Nu şi-au pierdut speranţa, pentru că spun ei, important e să ai ce mânca, iar de mâncare se găseşte, pentru că oamenii au muncit toată vara şi apoi, de-o ciorbă, se mai găseşte prin bătătură câte o orătanie. Văzând atâta lume la ”alimentară” ne-am gândit că s-o fi întâmplat ceva, dar de fapt, oamenii acolo se întâlnesc să pună ”ţara la cale”. Abia ne-au văzut venind că au şi început să ne spună, cei mai bătrâni, că aşa nămeţi n-au mai văzut de când cu ”lupii ai albi”, dar oricum, la alţii e mai rău.

Păcate, mumă, păcate...

O pâine şi câţiva peşti, congelaţi şi ei, cumpărase tanti Leana de la magazin. ”Să veniţi pe la mine, mumă, să vedeţi cât sunt troienele. Pe aci e bine! Pe la mine, n-au băgat nimic, că stau pe o uliţă şi nu intră agregatul. Io-s singură şi nu pot să dau zăpada la o parte. Abia făcui loc să ies din casă. Greu mumă, greu!”, ne spune tanti Leana. Mai ”la vale”, doi bărbaţi şi o femeie. Şi ei cumpăraseră ceva de la magazin şi, pentru că tot erau ”în centru”, trecură şi pe la primărie să-şi achite nişte dări. ”La Seciurile e mai rău ca acia!”, zice femeia. ”Coborârăm şi noi, azi că se mai desţeleni şi dacă tot venirăm, cumpărarăm câte ceva şi de pe aci. Ne întoarcem acum la Seciurile. Pe aci nu intră maşinile. Ne ducem 3 km pe jos. Venirăm şi acum ne întoarcem. E rău, dar la alţii, e şi mai rău”, spune femeia care zilele trecute n-a putut să iasă din casă şi a stat la televizor să vadă ce fac sinistraţii de la Buzău. Un alt bărbat, cu o lopată îşi făcea loc să iasă din curte. Zice că bine că nu trebuie să meargă copiii la şcoală, că zilele trecute i-a scos în drum cărându-i în spate. ”Am copii la şcoală. Bine că nu s-au dus zilele astea, că nu aveau pe unde. Săptămâna trecută, i-am dus în cârcă, din casă până-n drum. Azi, băgară plugul, dar ieri nu aveai pe unde să mergi. Noroc cu ăştia de la mină, că le-au dat utilaje şi le-au băgat pe drum!”, spune bărbatul.

O bătrânică la vreo 70 de ani, trage de funie două vaci. ”Abia le scosăi mumă. Le duc la adăpat, că mi-e greu să le car apă. Că n-avem apă. Iau de aci de la o fântână. N-am mai pomenit mumă aşa zăpezi de când eram tânără, dar atunci era altceva. Nu era atâta modernizare. Nici nu erau utilaje. Doar cu lopeţile făceau oamenii câte o potecuţă. Atunci am scăpat, dar parcă nu era ”aşa de vifor”. Acum, cum o vrea Dumnezeu. Ăştia-s păcate, mumă! Păcate!, spune bătrânica.

La cârciuma din sat, ca la gura sobei

La cârciuma din satul Seciurile, la sfat vreo 7 bărbaţi. Doar bărbaţi, că deh!, ”muierea, ce ştie muierea-! Îmi vin îmi minte ”Rânduielile” lui Sorescu: ”Femeia are socotelile ei, ea să ţină de coada cârpătorului, să ţină oala de mănuşă, la foc, să stea ciucită la vatră şi să lase politica – de asta ne ocupăm noi, asta e pentru oameni – Femeia, ce ştie femeia-” La un pahar de vorbă şi îngropaţi în nămeţi, oamenii vorbesc de cât de rău e la alţii. ”Bine că nu suntem ca ăia la Vrancea! E şi aci rău, dar oricum, e mai bine! Io, azi-dimineaţă, dădui zăpada jos de pe corlată, că mă gândii că se prăbuşeşte.”, mărturiseşte unul dintre bărbaţi. Altul se plânge şi el că are vacile la conac şi  nu ştie cum ajunge la ele. În rest, probleme cotidiene care se încheiau cu concluzia: ” bine că au băgat plugul şi au deblocat drumul”! Cu tot cu drumul deblocat, vânzătoarea de la bar se temea că nu poate ajunge ”maşina cu ţigări” şi pe o parte femeia avea dreptate. Păi şi cu ditamai zăpada şi fără ţigări... Mâncare şi băutură e, zăpadă e, deci, dacă vine şi maşina cu ţigări... până la o nouă ninsoare...toate bune! Dar până atunci oamenii pleacă...la deal, la vale...

Primarul, ocupat cu deszăpezirea

Primarul din Roşia de Amaradia era şi el la primărie. Nu în birou, ci în stradă. Abia se întorsese de la Ruget, un sat unde drumul a fost blocat. S-a deblocat, de dimineaţă, iar primarul Liviu Cotojman a mărturisit că a fost urgie, dar nu mai drumuri blocate. S-a acţionat cu mai multe utilaje, unele dintre ele date de cariera minieră. Nu mai sunt nici sate, nici drumuri blocate, doar la nişte conace, se ajunge mai greu. Dar, acolo nu sunt oameni. Doar animale! ”Acum, sperăm să nu mai ningă, că vedeţi ce e pe marginea drumului. Dacă mai ninge, nu mai avem unde s-o punem!”, spune Cotojman. O veste bună este aceea, că s-a ridicat codul portocaliu şi toată lumea speră că greul a trecut. Deşi aproape îngropaţi în nămeţi oamenii, resemnaţi cu toate necazurile din ultima vreme, erau mulţumiţi că ”nu-i mai rău”. Altfel, linişte, prea multă linişte, aproape că nici zăpada prea multă şi nici neajunsurile nu i-au scos din liniştea lor pe oamenii din Roşia de Amaradia. Poate, doar noi am mai ”tulburat zăpezile” prin zonă.