Fost antrenor la Pandurii Târgu Jiu, în mai multe mandate, Petre Grigoraş a trecut prin numeroase încercări ale vieţii în ultimul timp. Tehnicianul şi-a rupt tendoanele la ambele picioare, fratele i-a murit de COVID iar în ultimul an  nu şi-a găsit o nouă echipă.

Petre Grigoraş se numără printre antrenorii de care orice microbist îşi aminteşte cu plăcere pentru că a avut rezultate bune pe unde a trecut. Cu Oţelul Galaţi a câştigat UEFA Intertoto în 2007 iar pe Pandurii i-a lăsat pe locul doi în Liga 1 după primul mandat la Târgu Jiu, fiind cel care a creat echipa de glorie din 2013, preluând-o încă din 2010 dar plecând înainte de calificarea în cupele europene. Practic, lui Grigoraş i se datorează o bună parte din titlul de vicecampioană a României câştigat atunci de Pandurii. Grigoraş este cunoscut ca antrenorul care are mereu un discurs plăcut şi antrenează echipe cu un joc frumos şi ofensiv. Cu toate acestea, de mai bine de un an de zile, antrenorul Petre Grigoraş nu mai antrenează. Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că anul 2021 s-a conturat a fi unul de coşmar pentru el, având ruptură la ambele tendoane, fiind apoi marcat de moartea fratelui din cauza coronavirusului dar şi de probleme financiare pentru că nu îşi mai găseşte nicio echipă, nici măcar în Liga a 2-a.

Fostul tehnician al pandurilor a vorbit pentru TelekomSport despre cariera sa şi  planurile de viitor care nu includ ieşirea la pensie. „Am zile destul de atipice pentru mine. Nemaifiind angrenat în toată nebunia cu fotbalul, dar având încă microbul în sânge, mi-e foarte greu. Am norocul că în ultima perioadă mi-am deschis o activitate de sport cu fiul meu, Alex, aici la Constanţa. Antrenăm copii cu vârste între 6-12 ani. Îmi e greu departe. Pe bară. Îmi e greu şi nu îmi vine să cred că nu se mai găseşte un loc şi pentru mine în fotbal. În Liga 1, în Liga a 2-a. Nu mai e loc pentru Petre Grigoraş. Eu nu mă gândesc încă la pensie. Pot, vreau să demonstrez. Pensia e departe pentru mine”, a spus fostul antrenor de la Pandurii care a mărturisit la Telekom Sport că a avut oferte de a antrena în zona arabă când se afla la Pandurii dar nu a putut pleca: „La Pandurii, unde m-am simţit extraordinar, aveam jucători unul şi unul, eram o echipă excelentă. Maxim, Chiricheş, Nistor. Mi-era greu de tot să mă rup şi să plec. Asta e. Câteodată trece trenul şi nu îl mai prinzi. Dar nu trăiesc cu regretul. Asta nu e de regretat. Am luat o decizie şi mi-o asum. Dar te mai gândeşti câteodata, inevitabil. Îmi place prea mult să antrenez. Prea mult. Deci nu. Nu m-am gândit o secundă că Grigoraş nu va mai antrena. O să o fac. Sunt dornic, pregătit, am nevoie doar de o singură şansă. Atât. Pentru mine nu există să fac altceva. Eu antrenez. Şi nu cred că mi-am spus ultimul cuvânt în România. Eu nu renunţ. Sunt aici, sunt pregătit să dau totul pentru o echipă care să mă respecte ca şi antrenor. Am avut atâta ghinion cu insolvenţe si falimente şi sper că s-a terminat asta pentru mine”.

Galerie foto