Două decenii s-au scurs de la evenimentele din decembrie 1989. Evenimentul a fost marcat ieri şi la Târgu-Jiu de către oficialităţile gorjene şi cetăţenii care s-au adunat în Piaţa Revoluţiei din municipiu. Chiar dacă la Târgu-Jiu manifestările nu au avut amploarea celor din Bucureşti sau Timişoara, 16 tineri gorjeni au pierit sub gloanţele trase în marile oraşe. Părinţii lor privesc acum în urmă şi se întreabă dacă sacrificiul lor a meritat sau nu. Profesorul Grigore Haidău, care şi-a pierdut fiul acum 20 de ani, spune că moartea celor de atunci a reprezentat doar începutul unei  schimbări pe care ar fi trebuit s-o continuăm noi.

Reporter:Au trecut 20 de ani de la evenimentele din 1989, iar rezultatele lor ar fi trebuit să se vadă deja. Cum vă explicaţi că lucrurile nu merg bine nici acum?

Grigore Haidău: Tinerii care şi-au dat atunci viaţa au făcut asta pentru ca nouă să ne fie mai bine, ei practic ne-au deschis porţile spre un viitor mai bun. Pentru că nu s-a realizat mare lucru de atunci, este numai şi numai vina noastră şi a stării de pasivitate în care ne complăcem zi de zi.

Reporter: Revoluţia din 1989 v-a răpit fiul care nici nu împlinise 20 de ani. Timpul a făcut ca alte şi alte evenimente să aducă schimbări în viaţa dvs., însă nu a putut şterge durerea pierderii unei fiinţe dragi. Cum vă simţiţi acum?

Grigore Haidău: Chiar dacă a trecut atâta amar de vreme, noi nu facem decât să retrăim în fiecare an acele momente în care băiatul nostru şi-a pierdut viaţa. De fiecare dată, sărbătorile sunt triste şi-i simţim mereu lipsa. Asta e, n-avem ce face, trebuie să luăm lucrurile ca atare.

Reporter: Cum s-a întâmplat ca fiul dvs. să ia parte la evenimentele de atunci?

Grigore Haidău: Era elev-caporal la Şcoala Militară din Braşov. Din 20 decembrie, au fost aduşi împreună cu vânătorii de munte la Consiliul Judeţean pentru a-i apăra de cei de acolo de „elementele perturbatoare”. Pe data de 23, s-au reîntors la şcoală, asupra căreia a fost deschis focul. Cătălin a ieşit în luptă şi le-a spus colegilor să-l acopere, moment în care a fost împuşcat mortal în tâmplă.

Reporter: Când aţi primit şocanta veste?

Grigore Haidău: Noi îl aşteptam să vină acasă de Crăciun, dar din păcate n-a mai ajuns. Am primit neagra telegramă care ne anunţa  moartea lui chiar pe 24, aşa că am mers să-l luăm de la Braşov. Nu mi-e uşor nici acum să vorbesc despre momentele astea.

Reporter: Aveţi idee care au fost ultimele gânduri ale lui Cătălin Haidău?

Grigore Haidău: Cu câteva ore înainte să piară în focul armelor, se apucase să redacteze o scrisoare, pe care noi am primit-o ulterior. În ultimele rânduri către noi, mărturisea că era indignat pentru că se ceruse sprijinul URSS şi că existau elemente teroriste străine care voiau vărsare de sânge.

Reporter: La Târgu-Jiu, Revoluţia nu a avut ecoul din Capitală, de exemplu. Cu toate acestea, oamenii au ieşit şi aici în stradă. Vă mai amintiţi ce s-a întâmplat atunci?

Grigore Haidău: Chiar dacă n-am fost în oraş în acele zile, ştiu că la noi s-a declanşat o revoltă populară, care nu s-a soldat însă cu victime. Dar oamenii au ieşit în stradă, au strigat Jos Ceauşescu, au rupt portretele dictatorilor şi au ocupat sediul Prefecturii.

Reporter: Adevărul despre ce s-a întâmplat atunci nu se ştie nici până în ziua de azi. Ce credeţi c-a fost, revoluţie sau lovitură de stat?

Grigore Haidău: Adevărul este undeva la mijloc. Totul s-a declanşat pe fondul unei revolte populare, pregătită cu câţiva ani înainte de forţe interne, dar şi externe. Imediat după plecarea lui Ceauşescu, a început lovitura de stat a armatei, condusă de ofiţeri pregătiţi de serviciile secrete din URSS. Apoi, conducerea statului a fost preluată de eşalonul II al PCR, respectiv de Iliescu şi  Brucan, oameni politici pregătiţi de aceleaşi servicii sovietice.

Reporter: Pe lângă fiul dvs., alţi 15 gorjeni şi-au pierdut viaţa în acel sângeros decembrie 1989. Credeţi că sacrificiul lor şi al tuturor celor care s-au jertfit atunci a meritat?

Grigore Haidău: Bineînţeles, pentru că evenimentele de-atunci au contribuit la dărâmarea unui regim care n-a făcut decât să aducă poporul la disperare. Pentru a avea progresele pe care ni le dorim, o să predăm ştafeta tinerilor, care trebuie să afle mai întâi adevărul despre acele zile.

Reporter: Şi care ar fi acel adevăr despre care ne vorbiţi?

Grigore Haidău: Eu consider că puterea a fost preluată de comuniştii din eşalonul II, care au reuşit să se îmbogăţească, în timp ce poporul moare de foame. Chiar dacă în 1989 am reuşit să dobândim libertatea, nu am fost capabili să ducem mai departe idealurile tineretului de-atunci. Trebuie ca tânăra generaţie să se mobilizeze ca să schimbăm starea actuală.