Gheorghe Baldovin din Târgu Jiu este unul dintre puţinii nevăzători care au reuşit să-şi găsească un loc de muncă pentru a-şi îngriji familia. Chiar dacă soarta a fost crudă şi l-a lăsat orb, bărbatul a primit în schimbul ochilor alte lucruri cu ajutorul cărora poate ajuta oameni. Sute de persoane internate în spitalul 700 din Târgu Jiu, la secţia de neurologie, s-au făcut bine primind tratamentul asistentului nevăzător.

Gheorghe Baldovin este maseur la secţia de neurologie a spitalului 700. Bărbatul a făcut liceul sanitar la Bucureşti şi imediat după aceea a intrat în câmpul muncii. Omul este foarte fericit că poate muncii, fiind unul dintre puţinii nevăzători care au avut această oportunitate.

Are permanentă nevoie de însoţitor

Bărbatul declară că nu a fost ţinta unor remarci nepotrivite pentru că este mereu însoţit de cineva. Carmen, soţia acestuia, este cea care îl duce şi-l aduce pe Gheorghe de la serviciu zi de zi. „Merg cu el peste tot. Îl iau de la serviciu, îl iau de la spital. La spital se descurcă fără să aibă nevoie de cineva care să-l ghideze. M-am obişnuit şi nu mi se mai pare aşa greu“, a spus soţia.

Gheorghe Baldovin trăieşte pentru şi din această meserie, iar recunoştinţa oamenilor îngrijiţi îi face viaţa mai frumoasă. Secţia de Neurologie este locul unde bărbatul se descurcă fără a avea nevoie de ajutor. S-a integrat foarte repede în acest grup, iar orele petrecute la serviciu îl conving că şi nevăzătorii contribuie la bunăstarea ţării. „Lucrez ca maseur din 1997. Trăiesc pentru şi din această meserie. Imaginaţi-vă ce înseamnă pentru mine să ajut un om care vine în pătură şi pleacă pe picioarele lui acasă. Este cea mai mare satisfacţie. M-am acomodat fără probleme“, a spus nevăzătorul.

De asemenea, asistenta şefă a secţiei de Neurologie a spus despre Gheorghe Baldovin că este unul dintre cei mai buni maseuri ai spitalului şi că se descurcă în secţie fără să fie ajutat. 

Multiplele operaţii l-au lăsat fără un ochi

Bărbatul a rămas fără vedere la vârsta de trei ani. A suferit mai multe operaţii în speranţa că va reuşi să vadă. Ajuns acum la 38 de ani, îşi aminteşte că singurele perioade când a putut să vadă au fost atunci când i se schimbau bandajele de la ochi. „Am văzut ultima dată la trei ani, când mi-au schimbat bandajul. Am văzut atunci lumina de afară. Am făcut multiple operaţii, am un ochi protezat din cauza lor“, a povestit omul cu tristeţe. De atunci a fost mereu supravegheat de cineva, în copilărie de părinţi, iar acum de soţie.

Deşi mereu a avut parte de grija oamenilor de lângă el, Gheorghe Baldovin, din postura de vicepreşedinte al Asociaţiei de Nevăzători, filiala Gorj, îndeamnă părinţii care au copii nevăzători să-i lase singuri cât mai mult, să înveţe să se descurce. Acesta mai vine în sprijinul micuţilor nevăzători şi îi învaţă să citească în Braille.