Doi bătrani din comuna Glogova îşi duc ultimele zile în sărăcie şi lipsuri. Banii nu le ajung pentru nimic, iar cele două cămăruţe în care locuiesc stau să se dărâme. Cei doi nu îşi aduc aminte când au mâncat ultima dată carne şi au ajuns să regrete perioada comunismului.  

 Sever Mădă şi soţia sa au avut parte de o viaţă plină de necazuri, lipsuri şi nevoi pe care au trăit-o aşa cum au putut. Bătrânii îşi duc sărăcia de pe o zi pe alta drămuind fiecare leu în aşa fel încât să poată supravieţui. Cei doi trebuie să trăiască din pensia bărbatului care cu tot cu majorări, ia lună de lună 370 lei. Nea Sever are 71 de ani şi trebuie să aibă grijă de soţia sa, care, în ultima perioadă, nu mai aude deloc. „Ce să fac? Nu am ce să fac. Trebuie să am grijă şi de femeie. Ea nu prea aude. Bani de doctor nu avem de unde, că trebuie să ne ajungă pensia pentru mâncare. Ea nu are nici un leu, că nu au vrut cei de la primărie să îi dea ajutor social. Trăim şi noi cum putem. Ce să facem?”, se întreabă bătrânul cu o privire pierdută. 


 „Am uitat gustul la carne” 

 Chipurile bătrânilor oglindesc o dramă adâncă de o viaţă. Priviri pierdute şi ochi înroşiţi de lacrimi acunse de necunoscuţi. Se îndură cu greu să povestească ce pun pe masă. „De mâncat trebuie să mâncăm. Nu putem să trăim cu corcoduşe. Punem şi noi în oală ce avem prin grădină. Astăzi, am curaţat fasole uscată, din grădină. Am făcut focul, am pus oala la fiert cu o lingură de ulei, am mestecat de două ori şi asta a fost mâncarea. Nu ştiu ce ne-am face dacă nu am avea bucata asta de pământ. Aşa, te duci în grădină şi bagi ceva în oală, că nu poţi să stai nemâncat. Trebuie să mă duc şi în pădure să aduc câte o spinare de lemne să avem cu ce să facem focu’. Dacă nu aduc eu cu spinarea, nu are cine să aducă. Dar nu mai pot nici eu. Sunt bătrân. Am 71 de ani. Cât să mai pot să car cu spinarea?”, se plânge nea Sever. 
 Bătrânul nu îşi mai aduce aminte când a mâncat ultima dată carne. După ce se gândeşte câteva clipe şi numără de câteva ori pe degete, ajunge la concluzia că nu a mai gătit mâncare cu carne de mai bine de şapte ani. „Mâncăm doar fasole şi varză. Vă spun cu toată sinceritatea că am uitat gustul la carne. Am uitat. Cred că sunt şapte ani de când nu am gustat carnea. Ca să cumpăr e prea scumpă, iar eu porc nu mai am de mult. Nu pot să am grijă de el. Sunt bătrân, nu cred că mai apuc să mănânc carne. Sincer să fiu, sunt şi bolnav şi carnea de porc îmi face rău. Aşa că mănânc fasole, varză şi nu am nimic. Dacă nu am varză, mă duc la Motru şi cumpăr. Vin acasă o toc mărunt, mărunt, pun oala la foc şi fac mâncare. Aşa trăim noi.”

 Dacă se dărâmă casa o să dormim sub cerul liber

 Văzută din stradă casa în care îşi duc zilele cei doi bătrâni seamănă cu un adăpost pentru animale. Casa este joasă, din pământ şi acoperită cu resturi de table şi folie de plastic. Înăuntru sunt două cămăruţe joase cu pereţi scorojiţi şi o sobă. „În patul asta dorm eu cu baba. Hainele le ţinem în saci, aici lângă pat, că nu avem unde. Dacă plouă apa trece prin acoperiş aşa că dormim acoperiţi de nailoane. Casa stă să pice. Dacă o să se dărâme nu avem decât să dormim afară sub cerul liber, că bani de alta nu avem. Am luat, acum câţiva ani, ţiglă să fac acoperişul, dar nu am lemne. O să se spargă şi ţigla. Nu avem ce face. Suntem prea săraci să putem să o mai reparăm. Ce să facem din 370 de lei?”, se întreabă retoric bătrânul. Iarna este un anotimp peste care bătrâni trec cu greu, iar nea Sever ştie asta cel mai bine. „Iarna fac focu’, mă încălzesc un pic şi mă bag sub plapumă în casă. Dimineţa mă încălzesc şi plec unde am treabă. Că trebuie să mai şi muncim, deşi atunci e mult mai greu”, spune bătrânul. 

Îl regretă pe Ceauşescu
 
 Acum, la 71 de ani, nea Sever regretă că Ceauşescu a murit. Sătul de necazurile şi greutăţile zilnice, bătânul spune că era mult mai bine pe vremea comuniştilor. „Era mai bine pe timpul răposatului. Atunci ştiai că te ajută cineva. Veneau şi dacă nu aveai unde să munceşti îţi găseau ei. Acum? Nu te ajută nimeni. Nu îţi dă nimeni nimic. Dacă ar fi după conducere asta ar vinde tot. Aştia, acum ar da tot. Ştiu ce spun că sunt om bătrân. Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu, păcat că a fost omorât”, povesteşte cu amărăciune nea Sever, pentru care bătrâneţea nu e doar o haină grea, ci şi un coşmar de zi cu zi, pe care trebuie să îl îndure din cauza pensiei mici.