Ion Popescu, directorul Direcţiei Agricole Gorj, are propriul consilier. Nu vă gândiţi că este vorba despre vreun un angajat cu care se sfătuieşte pe probleme de agricultură ci de nepoţelul său în vârstă de aproape şase ani care îi cere explicaţii atunci când grădina de legume nu este pe placul lui.

Ion Popescu, directorul Direcţiei Agricole Gorj, lucrează în agricultură de peste 30 de ani. Imediat ce şi-a terminat studiile la Facultatea de Horticultură din cadrul Universităţii din Craiova, a şi luat contact cu probleme gorjenilor din mediul rural. De-a lungul carierei sale a fost şef de fermă, preşedinte de CAP, consilier al prefectului şi director adjunct al instituţiei pe care o conduce în prezent. Deşi este familiarizat cu munca în gospodărie, deseori se consultă cu nepoţelul său atunci când are câte ceva de făcut în grădină. La vârsta de 5 ani şi 7 luni, băieţelul este foarte interesat de agricultură. “Mergem în grădină şi lucrăm împreună. Deşi e mic îmi pune foarte multe întrebări atunci când i se pare ceva în neregulă. Cred că mi-a moştenit pasiunea pentru agricultură. Îmi place că are iniţiativă şi zilnic mă întreabă dacă astăzi nu avem ceva de muncă. Are o săpiţă cu care lucrează, însă trebuie să fiu foarte atent să nu-mi strice recolta. Când nu avem de muncă jucăm fotbal sau mergem la plimbare. Sunt mândru de Raul şi îl iubesc foarte mult”, a declarat Ion Popescu.

Nu sacrifică animale

Deşi creşte animale şi păsări, şeful Direcţiei Agricole refuză să le sacrifice personal. Chiar şi atunci când are de tăiat porcul sau păsări din gospodărie apelează la vecini pentru a le omorî. “Nu aş putea împuşca niciodată vreun animal. Nu aş suporta să-l văd cum moare. Personal, nu tai păsări sau porci. Când trebuie să tai porcul chem vecinii, iar eu îi ajut doar ţinând de el”, a precizat directorul Direcţiei Agricole.

CONCEDIU

Ion Popescu spune că majoritatea concediilor le-a petrecut pe litoralul românesc. Directorul Direcţiei Agricole a vizitat şi zona Maramureşului, rămânând foarte încântat de Cimitirul Vesel de la Săpânţa. “Mi-au plăcut şi mânăstirile din Moldova, însă cimitirul de la Săpânţa este ceva deosebit. Toate crucile sunt din lemn şi au acelaşi stil. Fiecare conţine câte un citat vesel în funcţie de ceea ce au făcut persoanele decedate în timpul vieţii”, a mai menţionat Ion Popescu.