O nouă cercetare publicată în Bulletin of the Seismological Society of America aduce în prim-plan o descoperire alarmantă: unele cutremure aparent obișnuite ar putea fi, de fapt, masca pentru teste nucleare subterane nedeclarate.

Concluzia vine de la Joshua Carmichael și echipa sa de la Laboratorul Național Los Alamos din Statele Unite, iar analiza lor sugerează că semnalele seismice generate de explozii nucleare pot fi ascunse de undele provocate de cutremurele naturale care se produc în apropiere, atât în timp, cât și în spațiu.

Potrivit studiului, atunci când un seism se produce la mai puțin de 250 de kilometri și la mai puțin de două minute distanță de o explozie nucleară, capacitatea de detectare scade dramatic, de la 97% la doar 37%. „Se suprapun undele și devine aproape imposibil, chiar și pentru cele mai avansate sisteme de detectare, să identifice corect sursa exploziei”, explică Carmichael.

Această descoperire contrazice studiile anterioare care sugerau că semnalele seismice naturale nu pot ascunde eficient exploziile subterane. În urma acestui nou studiu, ipoteza „camuflării” testelor nucleare subterane revine în discuție, punând sub semnul întrebării capacitatea comunității internaționale de a monitoriza corect respectarea Tratatului pentru Interzicerea Totală a Testelor Nucleare (CTBT), semnat în 1996.

Una dintre cele mai mari preocupări ale cercetătorilor este impactul acestei „camuflări” în regiunile unde activitatea seismică este frecventă. În astfel de zone, cum ar fi Coreea de Nord, unde au avut loc șase teste nucleare în ultimele două decenii, șansele de a detecta o explozie scad semnificativ. În plus, rețeaua seismică regională din aceste regiuni a început doar recent să capteze mai precis activitatea subterană de mică magnitudine, ceea ce face ca identificarea unui test nuclear să fie și mai dificilă.

Un alt aspect îngrijorător este că efectul de „mascare” devine și mai evident în cazul roiurilor de cutremure, adică al secvențelor dense de activitate seismică sau al replicilor după un seism major. Așa cum arată Carmichael, acuratețea detecției scade de la 92% la doar 16% în astfel de situații, ceea ce poate duce la subestimarea numărului de cutremure și a amplitudinii unor posibile evenimente artificiale ascunse. Aceasta poate însemna că multe teste nucleare subterane sunt trecute cu vederea de către sistemele de monitorizare, punând astfel în pericol transparența și securitatea globală.

Una dintre dificultățile majore în confirmarea acestei teorii este lipsa datelor concrete. Puține teste nucleare controlate au fost înregistrate simultan cu cutremure naturale, iar simulările computerizate nu oferă întotdeauna rezultate clare. În cadrul acestui studiu, cercetătorii de la Los Alamos au folosit date reale din poligonul de testare nucleară din Nevada, unde au suprapus undele produse de explozii subterane cu cele generate de seisme din apropiere.

Deși simulările și analiza reală aduc dovezi semnificative, cercetătorii subliniază că un simplu cutremur nu este suficient pentru a ascunde o explozie nucleară. Detectarea testelor nucleare subterane depinde de o combinație complexă de metode, inclusiv monitorizarea prezenței anumitor radionuclizi în atmosferă, care sunt indicatori chimici ai unei explozii nucleare.

Pe fundalul tensiunilor geopolitice crescânde, cum ar fi programele nucleare din Coreea de Nord și îngrijorările cu privire la posibile teste nucleare ascunse în alte regiuni instabile, acest studiu pune în evidență fragilitatea arhitecturii internaționale de control al armelor nucleare. Potrivit cercetătorilor, există un risc real de subestimare a activității seismice de mică intensitate în anumite regiuni, iar acest lucru ar putea complica eforturile de prevenire a proliferării armelor nucleare.