Lupta împotriva demenţei ar trebui să înceapă la 40 de ani, sugerează oamenii de ştiinţă. Intervenind mai devreme pentru a îmbunătăţi sănătatea creierului ne-ar putea ajuta să ne menţinem ageritatea cerebrală pe măsură ce îmbătrânim.

Conform unui număr tot mai mare de cercetări, ar trebui luate măsuri la mijlocul vieţii, şi nu la 70 sau 80 de ani, încep să apară modificări ale creierului care pot deschide calea spre demenţă, boala Alzheimer şi declinul cognitiv ulterior.

Intervenind mai devreme pentru a îmbunătăţi sănătatea creierului s-ar putea ajuta oamenii să rămână mai ageri în anii următori, spun cercetătorii.

Exerciţiile fizice regulate, somnul suficient şi activităţile care menţin creierul stimulat sunt toate măsuri care pot ajuta la combaterea demenţei mai târziu în viaţă.

”Vârsta mijlocie este un moment oportun pentru a face alegeri în ceea ce priveşte stilul de viaţă şi pentru a obţine un tratament care va aduce un randament enorm al investiţiei la bătrâneţe”, spune Terrie Moffitt, profesor de psihologie şi neuroştiinţă la Universitatea Duke.

Tot mai mulţi oameni de ştiinţă caută indicii în creierul aflat la vârsta mijlocie deoarece eforturile de a vindeca demenţa la persoanele în vârstă au eşuat în mare parte.

Aproape şapte milioane de americani au boala Alzheimer, cel mai frecvent tip de demenţă, potrivit Asociaţiei Alzheimer. Se aşteaptă ca această cifră să crească la aproape 13 milioane până în 2050.

Pe măsură ce numărul de persoane care se estimează că vor face demenţă creşte, mulţi dintre noi sunt îngrijoraţi de propriile riscurile mai târziu în viaţă. Medicii şi oamenii de ştiinţă se concentrează îndeaproape şi asupra acestui aspect.

Unele părţi ale creierului încep să se schimbe mai repede la vârsta mijlocie, în special hipocampusul, care este important pentru amintirea evenimentelor de zi cu zi.

La 40 şi 50 de ani, materia albă din creier – conexiunile dintre zonele creierului – îşi diminuează volumul, susțin specialiștii, iar acest lucru duce probabil la o viteză de procesare mai mică.

În plus, proteinele se pot acumula în sânge, rezultând o inflamaţie de grad scăzut care poate afecta capacitatea hipocampusului de a codifica şi stoca informaţii noi.

Oamenii îşi păstrează abilităţile bazate pe limbajul verbal toată viaţa dar viteza cu care procesează informaţiile şi capacitatea de a rezolva noi probleme de logică şi raţionament se diminuează treptat odată cu vârsta.