America trece în aceste momente (luni seara la noi) printr-o eclipsă totală de soare, motiv de sărbătoare și bucurie la toate televiziunile. Dar n-a fost mereu așa. Acum știm că explicația e simplă: luna trece printre Pământ și Soare și blochează perfect lumina acestuia, acoperind întreg discul solar. Dar atunci nu știau.

Animale care mănâncă Soarele și gluma lui Zeus

Cea mai veche eclipsă de soare înregistrată a fost cea din China, în anul 2137 înainte de Hristos. Când chinezii au văzut că soarele începe să fie acoperit din senin, au fost convinși că un dragon îl mănâncă. Așa că au început să facă zgomote asurzitoare și să arunce cu sulițe și săgeți înspre soare, pentru a speria dragonul. Și, după aproximativ 2 ore, chiar au fost fericiți: îl alungaseră, iar soarele era din nou întreg.

De altfel, majoritatea culturilor antice credeau că un animal (mitologic sau real) este cel care devorează soarele, în aceste ocazii. Dacă în China vinovat era un dragon, în Asia de Vest se vorbea despre un câine, în Peru de o pumă, iar vikingii credeau că responsabilă este o haită de lupi.

O altă reacție amuzantă a avut loc în secolul 7 î.e.n., când o eclipsă totală de soare s-a petrecut deasupra Greciei Antice. Atunci, poetul Archiloc scria: ”Acum, nimic nu mă mai poate surprinde. Pentru că Zeus, tatăl zeilor, a transformat miezul zilei într-o noapte neagră, blocând lumina uriașului soare. De acum, teroarea domnește peste omenire. Orice se poate întâmpla.”

Semnele rele, dar și unele bune

În general, eclipsele de soare erau asociate cu anumite conotații negative. O eclipsă ar fi anunțat sau chiar ar fi produs un eveniment rău. Când Regele Henry I a murit, în 1135, toți au concluzionat că eclipsa totală de soare petrecută cu doi ani mai devreme anunțase evenimentul. Iar o eclipsă totală din 1652 a fost considerată responsabilă atât pentru Marea Ciumă din Londra cât și pentru Marele Incendiu din același oraș. Mai mult decât atât, crucificarea lui Isus însuși a fost privită de unii drept urmare a unei eclipse. Din calculele astronomilor, singura eclipsă din acea perioadă ar fi avut loc în anul 29, cu aproximativ 4 ani înainte de moartea lui Isus.

Dar nu toate popoarele priveau eclipsa drept un eveniment negativ. În câteva insule din Pacific, eclipsa este privită ca o bătălie uriașă între Soare și Lună, așa că băștinașii execută tot felul de dansuri, muzici și petreceri, pentru a încerca să reconcilieze cei doi aștri. Conform lui Herodot, o eclipsă petrecută în jurul anului 585 î.e.n. a reușit să încheie un război. Istoricul notează că ”soarele a devenit negru și întunericul s-a lăsat peste pământ exact în timpul unei bătălii [între lidieni și mezi - nota noastră], iar războinicii au văzut în asta un semn că nu fac ce trebuie, așa că au declarat imediat pacea.

Eclipse totale de soare în România

Pe 11 august 1999 a fost și în România o eclipsă totală de soare. A fost un eveniment important, pentru că a fost ultima eclipsă totală de soare din secolul XX (în toată lumea), iar în România a fost cea mai vizibilă. Bucureștiul, de altfel, a fost singura capitală din lume de unde s-a putut vedea. Cea precedentă vizibilă din România avusese loc pe 15 februarie 1961, iar viitoarea va putea fi văzută (doar de către norocoși) pe 3 septembrie 2081.