Greu de crezut, dar o manifestare dedicată comemorării a 61 de ani de la moartea lui Constantin Brâncuşi a devenit vineri, la Peştişani, în localitatea natală a sculptorului, un bun prilej pentru omagierea fostului dictator Nicolae Ceauşescu. În condiţiile în care regimul comunist i-a recunoscut titanului din Hobiţa valoarea operelor doar parţial şi la mult timp după moartea sa, sunt cu atât mai greu de digerat laudele care i-au fost aduse fostului lider comunist chiar acasă la Brâncuşi.

Cel care l-a omagiat pe tovarăşul Ceauşescu a fost Constantin Băjenaru, din Argeş, vicepreşedinte la Societatea Civilă Românească, fost ofiţer de armată şi un simpatizant al fostului baron PSD din judeţ, Constantin Nicolescu. Acesta a realizat mai multe plachete prin intermediul cărora prezintă personaje şi momente cheie din istoria României, „surpriza” cu Ceauşescu fiind tocmai la placheta cu numărul 13.

Băjenaru a insistat în expunerea sa pe existenţa Transfăgărăşanului, unde a şi ridicat anul trecut un monument dedicat muncitorilor care au lucrat la şoseaua respectivă, pe vremea respectivă nefiind un DNA care să verifice devizele de lucrări ca la Transalpina. În expunerea pe care a făcut-o la Peştişani, acesta mai avea un pic şi îl prezenta pe „Marele Cârmaci” ca pe un „Geniu al Carpaţilor”, aşa cum i se şi spunea lui Ceauşescu de către propagandişti când era în viaţă. „La masă cu personalul tehnic, cu proiectanţii, cel care şi-a asumat construirea acestei opere de artă, Transfăgărăşanul, nu este nimeni altul decât şeful colectivului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Istoria se rescrie şi nu avem voie să trecem noi, ca români, peste ea”, a spus Băjenaru în prezentarea sa. Ulterior, acesta a explicat şi de ce nu a putut să îl ignore pe „Marele Cârmaci”, restul lucrărilor sale, care vor fi prezentate în mai multe oraşe din ţară fiind unele care chiar pot fi apreciate în contextul Centenarului Unirii. „Nu am fi putut să nu punem această piesă şi nu întâmplător e numărul 13, pentru că ea exprimă un adevăr. E un colectiv de ingineri, de tehnicieni, de oameni în etapa de decidenţă a unor soluţii tehnice, iar cel care i-a adunat pe toţi a fost la vremea respectivă şeful statului pe care întâmplător sau nu îl chema Nicolae Ceauşescu. Chiar într-o zi pentru Brâncuşi trebuie să legăm lucrurile, dacă dorim să respectăm istoria,  în ordinea lor firească. Fiecare om are să ocupe un loc în istorie cu atât mai mult cu cât el ocupă şi o şansă într-o cultură şi artă naţională şi, de ce nu, internaţională”, a explicat realizatorul expoziţiei.

Omagiu rebusistic de zeci de metri

Primarul Cosmin Pigui nu a părut foarte încântat de omagiul care i-a fost adus lui Ceauşescu la o manifestare organizată de el, dar nici nu a comentat tranşant situaţia, mai ales că participanţii au trecut repede peste episodul respectiv, după ce au analizat atent placheta cu fostul dictator.

Atenţia a fost atrasă apoi de un alt ofiţer de armată, pensionar şi el, din Bucureşti, care s-a apucat să scrie poeziile lui Mihai Eminescu în careuri de rebus aranjate sub forma operelor lui Brâncuşi. Gheorghe Matei a realizat şi o „Coloană” de vreo 30 de metri în care sunt scrise toate poeziile lui Eminescu, munca cea mai grea pentru realizarea mega-bannerului respectiv fiind dusă de cei de la tipografie.

Pasionat de şah şi rebus, bucureşteanul a complicat şi mai mult lucrurile şi a scris poeziile urmând traseul săriturii de cal, cuvintele putând fi citite doar în baza săgeţilor menţionate pe fiecare literă în parte. E greu de imaginat cum arată o asemenea lucrare, dar toţi cei care au avut „Masa Tăcerii”, „Poarta Sărutului” şi „Coloana Infinită” au rămas fără cuvinte la cât de întortocheate şi, totuşi, logice, erau scrise acolo poeziile lui Eminescu. „Lucrarea am realizat-o anul trecut din 15 iunie în 15 octombrie. Am dorit să creez emoţie şi pentru mine cea mai mare satisfacţie o am când văd că oamenii se bucură. Dacă lucrarea mea seamănă cu ceva realizat de marele Brâncuşi m-aş bucura foarte mult”, a spus Matei.