PSD a câștigat bătălia politică pentru Complexul Energetic Oltenia, chiar dacă la pauză ALDE părea să aibă un avantaj clar, prin preluarea de către secretarul de stat Marius Dumitrașcu a atribuțiilor legate de energia pe cărbune. Nu a durat decât o săptămână până când secretarul de stat Vișan, cel susținut de PSD, și-a luat atribuțiile înapoi.

Cei de la ALDE și-au recunoscut înfrângerea și au zis că pe viitor toată răspunderea privind CE Oltenia este la PSD. Dinspre social-democrați lucrurile nu se văd așa, ei spun că ministrul e în continuare de la ALDE, iar Boza este moștenit de la tehnocrați, așa că nici ei nu își asumă decontul politic al activității de la CE Oltenia. Toți vor puterea, toți vor oamenii lor în funcții, dar de răspundere fug toți.

Mie prima apariție televizată a secretarului de stat Marius Dumitrașcu mi-a făcut o impresie bună, principalul motiv fiind acela că a vorbit despre necesitatea unei redimensionări a companiei. Toate studiile arată că în 2030 ponderea energiei pe cărbune va fi mult mai mică decât în prezent, dar nimeni nu a prezentat până acum un plan concret pentru CE Oltenia. Reducerea activității va fi una treptată, dar actuala conducere a companiei nu a prezentat public un plan în acest sens.

Până în 2030 vor fi finalizate în România câteva grupuri pe gaze, la Mintia, la Craiova, posibil la Drobeta Turnu Severin, la Oradea, la Constanța, dar sunt mai multe variante luate în calcul. Concomitent va fi finalizat proiectului BRUA, care va asigura alimentarea cu gaze naturale a noilor grupuri. Azi, sistemul energetic are o lipsă de capacități, care permite ținerea în viață a CE Oltenia chiar și cu pierderi de un miliard de lei noi pe an. Dar, este doar o chestiune de timp.

Dacă am avea o conducere responsabilă la Complexul Energetic Oltenia și la partidele politice, la ora asta am avea o foaie de parcurs a actualei companii spre o companie mai mică, una care să reziste și din 2030 încolo. Dacă în 2030 va mai fi loc pe piață, să spunem, pentru cinci grupuri pe cărbune din 12 și pentru patru cariere din 11, atunci ar trebui să știm cu toții care sunt acestea. Și poate nu ar trebui să ne irosim eforturile legate de exproprieri pe zece cariere, pentru care să obținem zece hotărâri de guvern, să face sute de documentații cadastrale, zeci de dosare pentru defrișare, dar în realitate după cinci-șase ani de eforturi să nu fie nici măcar un copac tăiat, nici măcar cu un metru extins frontul de lucru. Cred că o conducere responsabilă a Complexului Energetic Oltenia și-ar fi canalizat jumătate din eforturi pe Cariera Roșia, pentru că produce ieftin, pentru că e lângă termocentrală, pentru că peste zece ani acel complex energetic mai mic va fi în jurul termocentralei din Rovinari și al carierelor din apropiere. Sigur că un director de la CE Oltenia nu își poate permite să vorbească despre închiderea Carierei Peșteana fără să îl supere pe liderul sindical de la FNME, care are sindicatul de bază acolo, nu poate nici măcar să pună în analiză viitorul carierelor din zona Motru, că se supără alți sindicaliști.

Ne place mai mult să fim mințiți că au politicienii grijă de noi, în loc să recunoaștem cu toții că peste zece ani lucrurile vor fi fundamnetal diferite. Asta ne place, asta o să avem. Doar că reducerea activității termocentralor pe cărbune, în loc să fie una planificată, coordonată, cu găsirea de soluții pentru salariații afectați, pentru problemele uriașe de mediu care rămân în urma mineritului, cu programe care să permită atragerea de bani europeni pentru alternative economice în zonele afectate, va fi una haotică. Oare nu ar trebui analizată construirea unor grupuri pe gaze și în Gorj, nu numai în Doljul lui Bălășoiu? Nu vrem soluții valabile în următorii zeci de ani și pentru Gorj? Deși urmăresc aproape tot ce se publică și ce se difuzează despre CE Oltenia, nu reușesc să înțeleg care sunt soluțiile specialiștilor și politicienilor pentru județul Gorj, așa cum va arăta el în 2030. Văd doar niște politicieni speriați și de umbra lor, care profită de faptul că oamenii preferă o minciună bună decât un adevăr dureros.