Părinții se confruntă adesea cu provocarea de a găsi echilibrul între muncă, responsabilități și timpul petrecut alături de copii. Deși este dificil să împartă timpul între carieră și familie, este esențial de înțeles că timpul de calitate petrecut cu cei mici întărește legătura emoțională, dar joacă și un rol crucial în dezvoltarea lor sănătoasă și echilibrată. Neglijarea timpului petrecut cu copilul poate avea consecințe negative asupra dezvoltării sale în toate aspectele vieții sale. 

Psihologii atrag atenția asupra timpului petrecut cu copiii, acesta trebuie să fie unul de calitate, fiind un factor decisiv în creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor. 

Ce spun psihologii

Timpul petrecut cu copiii poate avea beneficii semnificative pentru dezvoltarea lor, dar este important să se ia în considerare calitatea, natura activităților și contextul social și cultural în evaluarea impactului acestui timp. Părinții, adesea prinși de nevoia de a asigura un trai bun familiei, pot uita să explice copiilor de ce muncesc atât de mult și ce sacrificii fac pentru ca aceștia să aibă tot ce le trebuie. Este esențial ca părintele să își exprime sentimentele și să explice, pe înțelesul copilului, ce presupune munca și de ce este necesar ca aceștia să petreacă perioade mai lungi de timp la serviciu. În acest fel, copilul va înțelege mai bine situația și nu va interpreta absența părinților ca o lipsă de iubire sau de interes.

 „Indiferent cum suntem noi ca și formare, dacă mediul nostru este un mediu de pace, iubire și siguranță atunci copilul va lăsa absolut orice pentru a sta cu părintele. Timpul asta puțin care este acordat copiilor ar trebui să fie un timp acordat doar pentru ei,  să încercăm să gătim împreună, să punem masa împreună, să ne jucăm împreună, să facem teme împreună. E de preferat să fie un timp mai lung împreună, pentru o relație bună și dezvoltarea  fizică și emoțională a copiilor. Timpul pe care îl petrec trebuie să fie de calitate. Și părinții și copiii sunt fericiți, sunt satisfăcuți. Nu trebuie să petrec timp cu copilul doar să îi fie copilului bine, trebuie și să mă implic.Părintele este un model de așa da și așa nu, dacă părintele are o bună comunicare și o bună relaționare, copilul se va simți mai bine, mai sigur.

Este foarte importantă relația dintre părinți și copii, timpul de calitate înseamnă timp petrecut împreună, când râdem împreună, când ne facem amintiri împreună. Cumva în subconștientul copiilor să fim ca niște eroi. Să știe că mama și tata sunt porturile pentru navele unde ei își fac energia. Degeaba ai un timp  mai lung petrecut împreună, dacă timpul nu este petrecut cu folos .

Calitatea relației și calitatea timpului petrecut împreună, timp frumos de calitate, în care copilul să devină autonom, el înțelege că a râs cu mama și cu tata că s-a simțit bine”, a explicat psihologul Larisa Ciulpan. 

Un alt aspect important  în creșterea unui copil menționat de pshiholog este comunicarea deschisă.

Copiii care nu se simt conectați emoțional cu părinții lor sau care nu au oportunitatea de a-și exprima în mod sănătos emoțiile pot avea probleme în gestionarea acestor emoții. Aceasta poate duce la comportamente problematice precum agresivitatea, izolarea socială sau anxietatea.

În contextul actual, tot mai mulți părinți se confruntă cu problema lipsei timpului pentru a se conecta cu propriii copii, ceea ce are un impact semnificativ asupra dezvoltării acestora. Psihologul Mădălina Stanca subliniază faptul că dependența de ecrane, precum telefoanele și televizoarele, agravează aceste dificultăți, stimulând producția de dopamină și făcând activitățile tradiționale mai puțin atractive. Acest fenomen poate duce la irascibilitate, anxietate și comportamente deviante în rândul copiilor, care simt că nu primesc suficientă atenție și suport emoțional. Specialiștii atrag atenția asupra necesității regândirii modului în care părinții își gestionează timpul și relațiile pentru a sprijini o dezvoltare sănătoasă a copiilor.

„Traversăm o perioadă în care majoritatea oamenilor acuză lipsa timpului, părinții cu precădere afirmând că nu mai găsesc timp pentru proprii copii sau că alocarea spațiului de conectare a scăzut considerabil. Consecințele sunt resimțite la nivel macrosocial, atât de părinți, care sunt încărcați de frustrare, vinovăție, impresia de incapacitate de a eficientiza, tria și rezolva sarcinile cotidiene, oboseală cronică, incapacitate de deconectare de la factorii de stres. Copiii sunt provocați să își organizeze în stil propriu desfășurarea programului zilnic, iar din impresia că nu primesc atenție, din lipsa de informare corectă și conectare emoțională, experimentează trăiri care pot compromite dezvoltarea psihică. Una dintre cele mai vehemente capcane este dependența de ecrane, de telefon, televizor, care prin stimularea producției de dopamină perimează experiențele uzuale ludice, făcându-le să pară neatractive, neinteresante, plictisitoare, stârnind irascibilitate, agresivitate, anxietate, trăiri depresive, devianțe comportamentale, absenteism, refuz de comunicare”, a explicat psihologul Mădălina Stanca.

Psihologul Mădălina Stanca adaugă că „atitudinea sinceră, afectuoasă și 100% prezentă” este cheia unei relații de succes între părinți și copii. Deși nu există un „manual de instrucțiuni” pentru a fi părinte, implicarea activă și sinceritatea sunt esențiale în menținerea unei relații sănătoase. Copiii sunt sensibili la amânări sau superficialitate, iar acestea pot duce la sentimente de neglijare și frustrare.

„Mereu am spus că ar fi minunat ca rolul de părinte să îl primim împreună cu un manual de instrucțiuni, însă neavând,  cea mai sigură metodă autodidactă este atitudinea sinceră, afectuoasă și 100% prezentă (aici și acum), căci copiii detestă amânarea și superficialitatea!”

Psihologul Mădălina Stanca adaugă că „atitudinea sinceră, afectuoasă și 100% prezentă” este cheia unei relații de succes între părinți și copii. Deși nu există un „manual de instrucțiuni” pentru a fi părinte, implicarea activă și sinceritatea sunt esențiale în menținerea unei relații sănătoase. Copiii sunt sensibili la amânări sau superficialitate, iar acestea pot duce la sentimente de neglijare și frustrare.

Există părinți care confirmă faptul că petrec foarte puțin timp cu copiii lor și că au avut loc schimbări semnificative în viața acestora, odată cu apariția copiilor.

 Un exemplu e cuplul Adrian- Ioana, cei doi sunt părinții a doi copii cu vârste între 6 luni și 2 ani, tatăl se ocupă de afacerile familiei, iar mama de creșterea copiilor.

„Eu nu o ajut cu nimic pe soția mea, pentru că ajung foarte târziu acasă, ea e cea care stă mai mult cu copiii, deși are și un mic business de care se mai ocupă din când în când.

Nu reușesc să mă uit la un film sau să ies cu prietenii, ca pe vremuri sau să am puțin timp pentru mine și soția mea”.

Ce spun copiii?

Întrebate cât timp petrec cu părinții, două fetițe cu vârste cuprinse între 9 și 11 ani au relatat cât timp petrec cu ei și ce tipuri de activități au.

”Mai mut timp petrecem seara, da. Petrecem cam două-trei ore. Eu am văzut un joc, taxiul cu vedete, pe care l-am luat să ne jucăm. Jucăm în familie. Seara de obicei, când vin părinții de la serviciu avem momentul nostru de relax. Într-o zi le-am făcut o surpriză dulce. Sâmbăta de obicei mamele noastre sunt pe curățenie generală, fac curățenie și atunci ajutăm și noi, strângem gunoiul”.

 Alexandra, o fetiță de 10 ani, confirmă faptul că părinții au venit  obosiți de la locul de muncă și depuneau mult efort pentru a putea petrece timp atât cu ea cât și cu fratele ei mai mic.

”Da, îmi amintesc că, înainte, când eram eu mai mică, încercau să se împartă între mine și fratele mai mic și nu reușeam să ne jucăm, să stăm împreună mai mult. Acum s-a rezolvat, astăzi ne jucăm toți ”.

Un alt tânăr, Andrei, de 14 ani, spune că petrece mai mult timp cu tatăl și bunica.

„Când am început să practic voluntariatul, bunica mea și tatăl meu erau nedumeriți, întrebau ce e cu voluntariatul, că pierd timpul, dar pe parcurs, în doi ani au început să se obișnuiască, au început să mă susțină totodată. Mă mai roagă bunica să o ajut prin casă, cu mâncarea, cu curățenia. Ai mei sunt despărțiți, locuiesc cu tata și cu bunica, mama e plecată în Anglia cu cele două surori ale mele și vine mai mult în vacanțele școlare, vorbim pe whatsapp”.