Nici nu s-au finalizat bine procedurile de disponibilizare a câteva sute de mineri de la Societatea Naţională a Lignitului şi de la cele două complexuri energetice din judeţ, că un alt val de reduceri de personal este anunţat la orizont. Toamna acestui an reprezintă momentul în care administraţiile unităţile miniere vor face noi analize pentru a vedea dacă mai este cazul ca în 2011 să fie redus numărul angajaţilor, cei plecaţi luna aceasta în şomaj încercând să se descurce pe cont propriu, după ce au primit plăţi compensatorii de circa 7000 de euro.

Complexurile Energetice de la Turceni şi Rovinari, precum şi Societatea Naţională a Lignitului au dat afară luna aceasta peste 400 de angajaţi, dintre care peste provin din cadrul SNL Oltenia. Cărţile de muncă ale ortacilor sunt ca şi închise în majoritatea cazurilor, cei mai mulţi intrând în posesia plăţilor compensatorii. Suma netă achitată fiecărui fost salariat este de 29.000 de lei, banii fiind viraţi pe card, în următorul an minerii având statutul de şomer. Ceea ce poate fi considerat o căruţă de bani pentru muritorul de rând pare o nimic toată pentru cei care nu vor mai avea loc de muncă de acum încolo.

29 de mii de lei, prea puţin pentru mineri

Gheorghe Vârlan a lucrat de când se ştie la Lupoaia, iar acum este pe punctul de a deveni şomer. Mai avea nevoie de un an de zile pentru a beneficia de ajutorul de şomaj şi a deveni pensionar cu acte în regulă. În condiţiile de acum rămâne acasă doi ani, dintre care în primul va fi plătit ca şomer, iar în celălalt se va ruga să îşi găsească un loc de muncă. „Unde să te mai duci în condiţiile de azi? Statul nu mai are locuri de muncă şi nici nu mai face angajări, iar la patron e greu de tot să găseşti o slujbă, mai ales la vârsta mea. E greu şi la 30 de ani să îţi găseşti un loc de muncă, dar când ai trecut de 43, ca mine, ce să mai spun. O să îmi împart banii din plăţile compensatorii, o să-i drămuiesc pe cât posibil mai bine şi sper să îmi ajungă în astea 24 de luni. Oricum e o problemă că şi dacă rămân în şomaj un an, apoi un an tot nu mai primesc nimic dacă nu mă angajez şi cine ştie cum o să reuşesc să ies la pensie. Aşa că banii ăştia nu sunt mulţi. Dacă ieşeam când era valabilă ordonanţa 116 era mai bine că se dădea suplimentar şi un venit lunar, timp de doi ani, ceea ce era foarte bine”, spune fostul ortac.

Nici la anul nu-i prea bine

Soarta fostului angajat de la Lupoaia s-ar putea să o mai aibă şi alţi angajaţi din Societatea Naţională a Lignitului Oltenia. Şefii SNLO nu exclud varianta ca prin toamnă să se mai facă o analiză şi, dacă la acel moment vor exista condiţii prielnice, alţi ortaci vor primi plăţi compensatorii pentru a merge acasă pentru totdeauna. Deocamdată şefii din minerit aşteaptă să vadă cum va evolua cererea de cărbune şi, mai ales, cum le va fi plătită marfa livrată, societatea cheltuind, la rândul său, foarte mult cu sumele pe care le achită unui angajat al cărui loc de muncă este desfiinţat. „Practic, noi plătim aproape 42.000 de lei, din care 29.000 lei merg net în mâna unui miner, iar restul reprezintă contribuţii de asigurări sociale şi de sănătate. Noi până la sfârşitul anului nu ar trebui să mai facem disponibilizări pentru că tocmai am încheiat un astfel de proces, dar, în partea a doua a anului, vom face o analiză şi atunci vom vedea cât de echilibrat este bugetul pe care îl avem“.

Daniel Burlan explică şi de ce disponibilizările trebuie să se facă la începutul anului. „De regulă, favorabile ne sunt reducerile de personal făcute până la 1 aprilie, pentru că după această dată cheltuielile făcute cu un salariat până la sfârşitul anului sunt mai mici decât dacă i-am achita acestuia plăţile compensatorii. Este însă prematur să spunem acum ce va fi la toamnă. Noi ştim că pentru anul acesta ne-am dus la bun sfârşit programul de restructurare şi eficientizare”, spune directorul general al SNL Oltenia, Daniel Burlan.

VIITOR SUMBRU

Analiza din toamnă cu privire la noi posibile disponibilizări vine pe fondul unui program care se întinde pe tot parcursul lui 2011, în baza căruia minerii sunt trimişi prin rotaţie acasă în şomaj tehnic. Cei din zona de subteran de la Motru, care oricum va dispărea de anul viitor, sunt deja în „75%”, atât fiindu-le plătit pentru că rămân acasă într-o perioadă în care cererea de cărbune rămâne redusă, iar livrările făcute către termocentrale sunt plătite cu întârzieri de luni sau chiar un an de zile.