Eu am auzit prima oara de opționale când aveam 18 ani și eram în primul anul de facultate. Fie-mea aude la doi.

E o alergătură teribilă după opționale. La propriu și la figurat. La propriu pentru că știu părinți care chiar aleargă dintr-un capăt în altul al orașului de la școală să ia copilul de la grădiniță și să-l ducă cu sufletul la gură la pian sau baschet. La 3 ani, desigur. La figurat pentru că mă uit consternată în jurul meu la ce se caută părinții și la câte opționale își înscriu copiii.

În primul rând, nu de asta ar trebui să meargă la grădiniță? Ca să învețe și să experimenteze lucruri noi? N-ar trebui activitățile astea mirobolante să fie deja incluse?

În al doilea rând, ce atâta graba? Adică vorbim de copii, de bebeluși, mulți sunt încă nedezvățați de scutece dar învață despre Bach și cultura popoarelor. Serios, care e ideea? Cineva își imaginează că facă nu începe plodul să susure în engleză hauduiudu înainte de mama n-o să găsească un job când termina liceul? Chiar crede cineva că turnarea informației cu pâlnia în cap când învață să umble garantează transformarea în un milionar cu iaht alb înainte de 35 de ani?

În al treilea rând, când mai au timp oamenii ăștia să stea cu copiii lor? Dacă stau de la 9 la 5 la serviciu, până la 7 duc plodul la un opțional și apoi la 9 se culcă (plozii zic). Mai și mănâncă și mai fac si baie în timpul acesta, deci în cel mai optimist scenariu o oră. Cum, cu câtă dragoste vă imaginați că va privi părintele un copil crescut cu o oră de afecțiune pe zi (uneori și aia întreruptă de internet și laptop)? Și ne mirăm la “bătrânețe”de ce nu avem o relație bună cu copiii și ne sună o dată la 2 ani și ne vizitează doar la înmormântări. Pentru că nu ne facem timp. Să ne jucăm cu ei, să stăm în patru labe pe covor împreună, să răspundem tuturor întrebărilor, să adormim cu ei în brațe.

În al patrulea rând, nu își mai aduce nimeni aminte de copilărie? A excelat cineva vreodată la ceva ce a făcut obligat? Credeți că dacă îl duceți la germana/japoneză(nu râdeți, chiar știu cazuri)/pian/tenis atunci când lor nu le place o să reușiți ceva mai mult decât a crea o aversiune? Sigur că dacă copilului îi place, e binevenit și o să cumpăr telescoape dacă o să o intereseze astronomia sau microscoape dacă vrea să studieze frunzele, o să citesc și o să îi ofer toată informația pe care i-o pot eu oferi. Dacă am zis. Doar dacă va cere ea. Nu mă grăbesc nicăieri. Sau mă grăbesc, pentru mine, dar pentru ea încă e timp.

Copiii sunt copii. Treaba lor e să se joace, să alerge, să se cațere în copaci și să stea pe burtă în iarbă studiind pisici nou-născuți. Poate e timp și de opționale. Când mai cresc. Măcar puțin.

sleepy00.wordpress.com