În 1688 se termină tipărirea “Bibliei” în limba română. Textul cărţii a fost definitivat din iniţiativa lui Şerban Cantacuzino de un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu.

În 1861 Poarta Otomana a emis Firmanul de organizare administrativa a Moldovei si Valahiei, act care a admis unirea administrativa si politica a Principatelor Romane de la data de 24 ianuarie 1859, însa numai până la sfârșitul domniei lui Al. Ioan Cuza.

În 1945 au început procesele de la Nurenberg, Germania, prin care 24 de criminali de război nazişti au fost judecaţi pentru atrocităţile comise pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial.

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza

În cadrul Congresului de Pace de la Paris din 1856, este discutata, pentru prima data intr-un contex international, problema romaneasca. Aici  se accepta parțial unirea celor două țări, cu armată, Curte de Justiție comune și cu o Comisiei Centrală la Focșani care urma să facă legile.

După ce adunarea din Moldova l-a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la 5 ianuarie 1859 în Moldova, ei l-au votat domn și al Țării Românești, la 24 ianuarie la București. Marile Puteri au fost puse în fața unui așa-numit fait accompli, potrivit limbajului diplomatic, un fapt împlinit.

Legislația statului nou construit era in mare parte de inspirație belgiană și franceză, dar nici ea și nici unele măsuri nu au scăpat de tentația verticalizării puterii și autoritarismului.

Recunoaşterea dublei alegeri nu era suficientă pentru noul statut al Principatelor. Pentru a obţine unirea deplină, Cuza a demarat o serie de măsuri interne care vizau unificarea aparatului de stat prin dispoziţii administrative. Se unifică poşta, cursul monetar, armata, se centralizează administraţia telegrafului şi se contopesc serviciile de vamă. În domeniul justiţiei, se formează Comisia Centrală şi Curtea de Casaţie, instituţii prevăzute în Convenţie. De asemenea, la 26 octombrie 1860 este inaugurată Universitatea din Iaşi. În plan economic, administraţia lui Cuza a avut de înfruntat o situaţie economică foarte grea, iar soluţia creşterii fiscalităţii a provocat o serie de tulburări mai ales în rândul comercianţilor.

Pentru a realiza unirea deplină, Cuza a iniţiat o serie de noi demersuri diplomatice, Costache Negri fiind cel însărcinat să susţină cauza Principatelor la Constantinopol. Pentru a strânge legăturile, domnul a efectuat personal o vizită pe Bosfor în septembrie 1860. În cele din urmă, la 13 septembrie 1861 s-a deschis la Constantinopol Conferinţa puterilor europene. Trei luni mai târziu Poarta emite firmanul prin care se recunoştea unirea administrativă şi legislativă a Principatelor, cu garanţia Marilor Puteri, însă numai pe timpul domniei lui Cuza. Deşi nu era o izbândă deplină, se făcuse un progres faţă de situaţia anterioară. În aceste condiţii, pe 11 decembrie 1861 Alexandru Ioan Cuza emite „Proclamaţia Unirii”, unde exclamă: „Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată [...] alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie” .