Iulian Popescu, președinte al Asociației Excelsior pentru Excelență în Educație și fost candidat al PNL la președinția Consiliului Județean Gorj, a venit cu o veste importantă în ziua dedicată lui Brâncuși. Acesta a dezvăluit că a făcut o serie de cercetări în ultima perioadă care l-au condus la concluzia că putem folosi nestingheriți imaginea operelor lui Brâncuși. Zeci de ani s-a crezut că acestea sunt sub protecția dreptului de autor, adică la cheremul unui cetățean canadian. Vă prezentăm un interviu cu Iulian Popescu pe această temă.

Reporter: Ați vorbit astăzi, de Ziua Națională Constantin Brâncuși, despre faptul că putem folosi imaginea operelor marelui sculptor, fără niciun fel de opreliște de la Visarta. Ani în șir ni s-a spus de către autorități că nu pot promova orașul prin imaginea acestor opere, timp de 70 de ani de la moartea autorului. Pe ce vă bazați când spuneți că operele nu mai sunt protejate de legea dreptului de autor?

Iulian Popescu: Mă bazez pe multă muncă de aprofundare a problemei drepturilor de imagine și litigiu pe operele lui Constantin Brâncuși. Am analizat toate documentele pe care le-am putut găsi în toate instituțiile implicate și am contractat o casă de avocatură.

Partea fericită este că am identificat o soluție juridică, astfel încât să scoatem această “protecție” pe care o are Theodor Nicole, cetățean canadian de origine română.

Mai exact, concluzia este că acest individ nu are nici un fel de drept, nu are acest mare privilegiu, și ce a reușit să câștige în instanță, până acum, se bazează pe lipsa de implicare a celor care trebuiau să apere în instanță dreptul nostru și pe mai multe greșeli ale justiției, lucru pe care va trebui să îl reparăm cât mai curând posibil, permițând astfel tuturor să se bucure de creațiile marelui sculptor.

Astăzi, cu ocazia Zilei Brâncuși, vorbesc pentru prima oară despre această “descoperire” și îmi doresc în același timp să creăm o dezbatere bazată pe argumente juridice și să tratăm serios acest anunț, ce probabil va fi preluat intens de către presă.

Deși am de ceva vreme această opinie juridică, am ținut să validez acest scenariu cu foarte mulți specialiști, avocați, judecători, inclusiv cu un fost ministru al justiției. Pe scurt, pornim de la legislația mai veche, nu cea din 1996, a drepturilor de autor. Constantin Brâncuși a murit în 1957 și se aplică legislația din momentul morții sale, adică Decretul nr. 321 din 1956, care spune că pentru moștenitorii testamentari, cum este cazul nostru, adică al soților Istrati, protecția este de 15 ani de la moartea artistului fără posibilitatea de retransmitere. Adică la 01.01.1973 dreptul asupra operelor lui Brâncuși a devenit drept public și nici o modificare ulterioară a legislației nu poate schimba acest statut.

Acest lucru este valabil, cel puțin pentru operele din Târgu Jiu, pentru că în cazul operelor de arhitectură sau cele cu amplasament fix, conform Convenției de la Berna, se aplică legislația națională. Deci, chiar dacă testamentul și alte acte au fost făcute în Franța sau altă țară, este sigur că pentru cele pe care le avem aici se aplică legea românească, deci decretul din 1956.

Reporter: Ce v-a determinat să căutați aceste răspunsuri legate de cine poate gestiona imaginea operelor lui Brâncuși?

Iulian Popescu: Pe scurt, pentru că îmi pasă, am simțit că ceva e putred și nu m-am putut mulțumi cu acest răspuns: „nu avem voie, nu putem folosi imaginea operelor lui Brâncuși”. Unde scrie, când am pierdut acest drept și de ce...?! Și asa am început să caut. În documente vechi, în procesul anterior ce a fost pe rolul instanței din Târgu Jiu, legislația drepturilor de autor și alte spețe similare... Tot ce am găsit nu mi-a oferit răspunsul și atunci am început să caut oameni care cunosc domeniul, am vorbit cu foarte multe persoane, iar apoi am contractat și o casă de avocatură.

În general nu pot accepta răspunsuri fără argumente, așa cum a fost în acest caz.

Practic, după zeci de ani aflăm că în tot acest timp am crezut o legendă urbană, am crezut ce ni s-a spus fără să cercetăm. Trebuie ca acest lucru să se schimbe în România, să nu mai acceptăm acest dat al sorții ca pe un blestem mioritic.

Reporter: Ce efort financiar, de timp sau de altă natură a implicat acest demers?

Iulian Popescu: Așa cum v-am spus, am contractat o casă de avocatură, care evident are un onorariu, dar nu despre asta este vorba, pentru că Brâncuși este o valoare inestimabilă și nimic nu poate fi prea scump în acest demers.

M-am întâlnit în ultimele luni cu mulți oameni, am avut tot felul de discuții. A fost într-adevăr timp investit, dar eram animat de subiect și de rezultat. Nu pot să spun că a fost un efort de vreun fel.

Important este că am ajuns la o concluzie ce trebuie să ne bucure pe toți românii și mai ales pe noi, gorjenii.

Reporter: Teama de un conflict juridic cu Visarta persistă încă, mai ales la autoritățile locale. Ce le transmiteți?

Iulian Popescu: Este adevărat, în acest moment Visarta deține o hotărâre judecătorească definitivă pe care o va invoca cu siguranță ca și lucru judecat.

Așadar, oricine folosește acum imaginea operelor lui Brâncuși trebuie să știe că își asumă un risc de a fi chemat în instanță de către Visarta, societatea ce reprezintă în România interesele lui Theodor Nicole.

Ceea ce le propun organizațiilor culturale și administrației publice este să aibă curaj să își pună întrebări, să nu accepte nu-uri fără să fie argumente.

În diverse discuții am primit în mai multe rânduri răspunsuri precum “Nu ne putem pune noi cu Visarta, e o firmă mult prea mare”. Urăsc această atitudine a capului plecat și țin să-i asigur pe toți cei ce vor avea litigii pe această speță cu Visarta că le voi oferi tot suportul juridic.

Va mai trece ceva vreme până vom reuși să închidem complet prin căi juridice această speță, dar eu cred că vom avea un rezultat favorabil nouă, dar ne va și mâhni pentru că la final vom înțelege că ani de zile am stat în această minciună fără să facem nimic.

Reporter: Credeți că acum, că putem folosi la liber imaginea operelor lui Brâncuși, va fi o promovare mai bună a acestora?

Iulian Popescu: Sunt foarte multe de făcut pentru opere și sunt multe măsuri de luat pentru valorificarea lor, dar lipsa dreptului de imagine a fost mereu un argument dat pentru a explica lipsa unor suveniruri, de exemplu. Haideți să le luăm pe rând. Sunt sigur că sunteți de acord că acest subiect al drepturilor de imagine are întâietate în lista priorităților care trebuie rezolvate.