foto: Ioana Mischie

Guvernul Copiilor 2, documentarul regizat de gorjeanca Ioana Mischie, este o gură de aer într-o societate divizată, tot mai individualistă, o societate conținută de oameni ale căror inimi sunt tot mai depărtate. Interviurile cu cei 19 copii reprezintă o doză imensă de energie și speranța că viitorul sună bine. 

Filmu este despre cum văd copiii lumea, orașul, casa, școala, profesorii, oamenii. Și cum ar vedea un guvern dacă ei ar fi cei care cei care l-ar conduce. Ei bine, copiii, cu imaginația lor nemăsurată, demonstrează că generațiile viitoare sunt empatice, își doresc o comuniune cu natura și oameni mai buni în jur. Ioana Mischie este deja cunoscută în domeniul artistic, însă acest film este un cadou pe care ni-l face. 

Guvernul Copiilor (en. Government of Children 2) nu este un doar un film prin care artiștii și-au demonstrat creativitatea și cunoștințele tehnice, ci și un leac pentru deznădejde. 

Dacă vi se pare că nimic nu merge și nimic nu se va schimba, mergeți să vedeți  Guvernul Copiilor! 

Echipa proiectului Government of Children reunește un grup transdisciplinar de gânditori vizionari, cineaști, tehnicieni, artiști, eticieni și educatori. Au intervievat zeci de copii, cărora le-au pus întrebări serioase despre cum ar arăta un guvern al lor. Au fost aleși 19 copii și răspunsurile lor despre lume.

Așa au ajuns să existe ministerul respectului, dansului sau umanității. 

Propunerile copiilor pentru oameni mari sunt pe de o parte extrem de curajoase, dar racordate la realitatea dură a lumii în care trăim. 

Un copil propune să fie construite centre de reabilitare, pentru ca mamele să nu-și mai lase copiii. Să iubească. Altul propune ”Ziua împăcării” și o armonie cu natura. 

Dacă Guvernul ar fi condus de copii… ?!

Cei 19 puști sunt reprezentativi pentru o categorie, sunt diverși, imaginativi, curajoși și iubitori de lume.

Toți copiii intervievați se raportau foarte des la natură și veneau cu soluții de protejare a acesteia. 

Iar când au fost întrebați cum ar trebui să arate clasa lor, copiii aveau niște opinii bine definite: ”Nu poți să pui un copil într-o clasa fără nicio culoare și sa te aștepți ca acel copil sa fie entuziasmat”.

”Aș vrea sa fiu într-o școală unde animalele predau, nu oamenii. Sa le învățăm limba, unde trăiesc”. 

Apoi a venit vorba despre profesori și cum ar trebui ei să fie. ”Profesorii ar trebui sa fie buni la suflet. Ar trebui un examen în care se vede dacă sunt buni la suflet”.

Dar ce materii ar fi în lumea voastră ideală? ”Să învățăm ce se întâmplă în lume zi de zi”, ”Medicina și nutriție”, ”Magia” ori ”Ora de a dărui”. 

Ei au rostit expresii precum ”conversație de nevoi” și și-au exprimat dorința unui  echilibru obținut prin ”porții egale”.

Tot ei propun ministerul dansului, al respectului și chiar  Ministerul skateboard-ului. 

Cum ar fi ca toate clădirile sa facă parte din skatepark? Acoperișurile să fie rampe, își imaginează un copil.

Altul are un plan pentru a evita cutremurele. Problema ar fi rezolvată dacă ar fi plasat un magnet între bloc și pământ, astfel încât casa lui să rămână pe loc în cazul unei zdruncinături. Bine prinsă de pământ. 

”M-am gândit să fie orașul mai prietenos, pentru văzători și nevăzători. Pereții din casa să fie catifelați…”, spune altcineva. 

Un copil cu probleme de vedere și-ar dori o mașină care să-l ducă peste tot. ”Aș crea o mașină pentru nevăzători. Să se conducă singură și eu sa spun unde vreau să merg”.

”Cu toate că noi nu vedem cu ochii, vedem cu imaginația”, a explicat el.

O altă fetiță a găsit un moment de naștere a unui oraș. De Anul Nou! Își imagina că în oraș sunt blocuri ce arată asemenea unui turn Jenga (n.r- un joc pentru copii). Un alt copil, pasionat de cuburile Rubik, i-ar plăcea ca toate casele să arate ca niște cuburi colorate.

”Viitorul va fi mai bun, dar nu se știe când”, a spus o fetiță. 

Viitorul deja se vede mai bine.