În tradiția românească, Sântămăria Mică, cunoscută este o sărbătoare specială care marchează trecerea de la vară la toamnă. Această zi este plină de legende, tradiții și superstiții care au fost transmise din generație în generație. 

Legende și Semnificații:

Sântămăria Mică este sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului și marchează începutul anului bisericesc. A fost plasată în a opta zi din anul bisericesc pentru a simboliza ziua veșniciei și viața fără de sfârșit.

În tradiția populară, Sântămăria Mică este considerată o zi de hotar între vară și toamnă. Se spune că vara începe la Cuviosul Onufrie (sărbătorit pe 12 iunie) și se încheie la Sântămăria Mică, când oamenii treceau de la pălărie la căciulă și se pregăteau pentru vremea rece.

La Sântămăria Mică, era considerat nesăbuit să faci treburi gospodărești, să speli rufe sau să faci curățenie în casă. Se credea că aceste activități atrag răul și ghinionul.

Sărbătoarea era asociată cu fertilitatea și nașterea. Femeile care doreau să aibă copii sau care erau însărcinate se rugau Maicii Domnului pentru ajutor în această zi.

Cei care căutau să-și găsească perechea potrivită se rugau și ei Maicii Domnului la Sântămăria Mică.

O tradiție specifică consta în ținerea de candele aprinse în fața icoanei Fecioarei Maria. De asemenea, oamenii împărțeau din roadele toamnei pentru cei decedați.