Toată lumea știe că Trump e imprevizibil, dar mă întreb dacă de data asta n-a mers puțin prea departe. Recent, a anunțat o serie de tarife comerciale uriașe, taxe puse pe toate produsele importate în SUA. La prima vedere, poate părea o strategie patriotică (cum am auzit și la alții, chiar de la noi din țară): „să protejăm economia americană”, „să încurajăm produsele made in USA”. Dar dacă te uiți puțin mai atent, vezi că povestea e mult mai complicată și cu implicații globale, inclusiv pentru noi, în Europa și în România.

Trump a spus clar: 10% tarif minim pentru toate țările și tarife de până la 50% pentru unele națiuni considerate „problemă”, gen China, Vietnam, Cambodgia, UE. Bineînțeles, totul e vândut ca o metodă de „a reda Americii controlul”. Și sincer... nu știu dacă e vorba chiar de control sau de un pariu riscant cu întreaga economie globală.

Ce-s, de fapt, tarifele astea? Simplu spus, sunt taxe pe care SUA le pune pe produsele aduse din alte țări. De exemplu, dacă aduci o geacă de $100 din Vietnam, iar Trump pune 46% tarif, geaca aia costă brusc $146. Cine plătește diferența? Noi, consumatorii. De la haine, la cafea, alcool, electronice și mai ales... mașini.

Industria auto este lovită rău. Știai că multe componente de mașini trec granițele SUA – Mexic – Canada de mai multe ori până ajung într-un singur vehicul? Acum, cu tarifele astea, fiecare trecere între țări înseamnă costuri suplimentare. Unele analize spun că o mașină făcută doar cu piese din Mexic și Canada ar putea costa cu $4.000 până la $10.000 mai mult. Deci da, tarifele astea nu sunt doar despre China. Sunt despre fiecare dintre noi.

Dar de ce face Trump asta? Pentru că, după cum spune el, America a fost „furată” și „jefuită” de alte țări prin comerț inechitabil. Și că tarifele o să încurajeze investițiile interne, vor reduce dependența de importuri și vor aduce „respectul pierdut”. Dar realitatea e că mulți economiști avertizează că această mutare ar putea duce la recesiune. Adică la o frânare bruscă a economiei, pierderi de joburi și scăderi masive în piața bursieră (similar cu 2008).

Apropo de bursă...Tarifele au băgat frica în investitori. Prețurile acțiunilor au început să scadă, pentru că toți anticipează costuri mai mari, profituri mai mici și un haos generalizat în lanțurile de aprovizionare. Și chiar dacă tu nu ai acțiuni la bursă, efectele se simt: în pensii, în dobânzi, în prețurile de zi cu zi.

Ce legătură are România cu toate astea? Păi are. Gândește-te: dacă UE e lovită de tarife, România, ca parte a Uniunii, e prinsă la mijloc. Exportăm bunuri, importăm componente, totul devine mai scump. În plus, dacă economia globală o ia la vale, ne afectează direct: mai puține investiții, mai multă incertitudine, mai puține locuri de muncă.

Și să nu uităm de partea politică. Genul acesta de discurs suveranist „America first”, „noi contra restului lumii” – prinde și pe la noi. Nu e întâmplător că Musk a început  să distribuie mesaje de la politicieni români care promit „curățenie în țară” și „independență față de străini”. Se creează un val global de populism economic, iar România pare tentată să-l urmeze.

Tarifele nu sunt doar taxe. Sunt un semnal. Trump dă clar de înțeles că vrea să rescrie regulile jocului global. Dar metoda lui seamănă mai mult cu un joc periculos de poker, unde pune în joc economia SUA... și o dată cu ea, pe a noastră. Și tare mi-e că nota de plată o vom plăti tot noi, oamenii de rând