Povestea gorjencei care a fascinat englezii: Au zis că fac magie cu mâinile!

Se apropie de 70 de ani, dar mâinile îi merg aproape automat când vine vorba de tors, cusut sau țesut. A stat o viață întreagă în fața războiului de țesut și casa ei arată acum ca un adevărat muzeu de artă tradițională. E povestea Mioarei Dinoiu, din Polovragi, un meșter popular care se încăpățânează să ducă tradiția și valorile populare mai departe și care e bucuroasă că are cui să împărtășească toate secretele acestui meșteșug de care s-au îndrăgostit până și străinii. 

De experiențe de neuitat, Mioara Dinoiu a avut parte în Londra. A montat războiul de țesut și copiii, turiștii din zonă au descoperit cum se țese la un război vechi de aproape un secol. Au rămas fascinați de ce făcea românca. La fel s-a întâmplat și în Berlin.

„Torcând la furcă, se mai rupe şi firul şi se prinde la loc. M-au căutat în mâini şi strigau: Magie, magie! Nu înțelegeau cum am prins firul la loc și învârteam fusul. Mi s-a umplut inima de bucurie. Au fost foarte apreciate lucrurile făcute de mine. Mai ales geacurile cu fermoar, desagii, le plăcea şi lâna, şi bumbacul. De fiecare dată când merg la Muzeul Astra de la Sibiu, vin turiști din Germania, Austria și din toate zările. Nu pleacă unul fără să ia un suvenir. Unii chiar au plătit mai mult decât trebuia. Au zis că arta trebuie apreciată”, a mărturisit Mioara Dinoiu.

Războiul de țesut i-a devenit cel mai bun prieten când ițele vieții i s-au încurcat. A salvat-o suveica. A reușit să păstreze pe lângă război și obiecte cum se mai găsesc azi doar în muzee. Printre ele, dăracul folosit să dărăcească lâna pe care o ia de la propriile oi.

„În război mi-am cântat dorul, mi-am plâns supărarea. De la opt ani am țesut. Mai întâi, de nevoie, că aveam nevoie de bani. Apoi, de plăcere mai mult. Nici acum nu stau fără să cos, să țes. Parcă nu sunt completă. Războiul m-a ajutat să țin fata în școală, în facultate, că am crescut-o singură de când avea opt luni. Toate fetele prin sat veneau la mine să le fac zestre. Atunci era întrecere să ai zestre frumoasă. Cred că am în fiecare casă câte ceva făcut de mâinile mele. La fel și în comunele din împrejurimi. Zi și noapte țeseam”, a mai spus Mioara.

Mioara Dinoiu este profesor la Școala Populară de Artă din Târgu Jiu și a învățat mii de copii și oameni mari cum se țese la război.

Galerie foto


Vizualizări: 1,430

Trimite pe WhatsApp

Alte articole din Oameni, locuri, povești:

Citește și: