Pensiile mici i-au scos pe pensionarii gorjeni la pichetare. Numărul celor prezenţi în Piaţa Prefecturii a fost însă unul destul de mic, de doar 50 de persoane. Preţ de câteva zeci de minute aceştia şi-au spus nemulţumirile, în speranţa că acestea vor fi luate în seamă de reprezentanţii Guvernului în teritoriu.

Aceştia au cerut creşterea punctului de pensie la 45% din salariul mediu brut, nu scăderea acestuia, aşa cum decurge din proiectul Legii Pensiilor. De asemenea, aceştia s-au declarat nemulţumiţi de sistemul de coplată şi de nerespectarea dreptului la sănătate, bolnavii fiind nevoiţi să îşi cumpere toate cele necesare chiar dacă se află pe patul de spital. „Problemele ridicate cu ocazia pichetării Prefecturii judeţului Gorj sunt probleme majore. Faptul că participanţii sunt în număr mic aici se datorează şi problemelor legate de sănătate ale pensionarilor, de transport”, a explicat Constantin Rotaru, preşedintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Motru. Cea mai mare temere a persoanelor vârstnice este scăderea valorii punctului de pensie. „Prin intrarea în vigoare a noii legi a pensiilor ar însemna să pierdem ceva ce am câştigat.  Se doreşte reducerea valorii punctului de pensie şi implicit pensiile şi nivelul de trai al pensionarilor. Dacă nici prin aceste acţiuni nu vom atrage atenţia guvernanţilor în prima decadă a lunii viitoare vom proceda la alte acţiuni de protest, la marşuri”, precizează Petre Rădulescu, preşedintele Ligii Pensionarilor din Gorj.

Indemnizaţiile de handicap, prea mici

În Piaţa Prefecturii a venit şi Dumitru Cilibică din Târgu Jiu împreună cu soţia acestuia, care suferă de demenţă. Eleonora Cilibică este încadrată în gradul I de handicap, pentru care primeşte o indemnizaţie de 293 lei. Soţul femeii spune că de trei ani de zile, de când boala acesteia s-a agravat o duce din ce în ce mai greu cu banii, jumătate din pensie fiind cheltuită doar pe medicamente. „Am fost sudor de meserie şi am lucrat 33 de ani doar pe şantier. Acum, după 38 de ani de muncă sunt încadrat în gupa I şi II şi am o pensie de 1000 lei. Traiul s-a înrăutăţit după ce soţia mea s-a îmbolnăvit. Soţia mea a fost casnică, iar acum, la cei 75 de ani suferă de demenţă. Nu mai înţelege nimic din ce se întâmplă în jurul ei, nu mai poate vorbi”, explică pensionarul. Mai mult decât atât, acesta povesteşte că trebuie să o supravegheze pe soţia sa încontinuu pentru că nu mai este lucidă. „Anul trecut, preţ de câteva clipe, am scăpat-o din ochi când eram la cumpărături şi am găsit-o tocmai în Rovinai. Nu a mai ştiut să se întoarcă acasă, a luat un microbuz şi a ajuns tocmai în Rovinari. Am apelat la poliţie şi numai aşa am reuşit să o găsesc”, povesteşte Dumitru Cilibică. Deşi unele medicamente sunt gratuite, o mare parte dintre acestea se cumpără, iar preţul lor a crescut peste posibilităţile unui pensionar. „Numai în această lună am cheltuit 550 lei pentru medicamentele soţiei mele. Sunt nevoit ca, pentru a mai face rost de un ban, să mai muncesc”, spune pensionarul.