Un bătrân de 80 de ani a ales să-şi petreacă ultimele zile într-un cămin de bătrâni decât să stea alături de fiica sa. Povestea bătrânului este impresionantă mai ales că acesta a relatat cum a încercat toată viaţa să facă cât mai mulţi bani pentru a-i oferi unicei fiice ce este mai bun. Când a venit vremea răsplăţii, fiica i-a arătat uşa.

Grigore Răduţoiu are 80 de ani şi este din Bumbeşti Jiu. Bătrânul a lucrat la Uzina Mecanică Sadu şi fiind pasionat de cizmărie şi-a deschis un atelier chiar lângă uzină iar în timpul liber repara şi confecţiona încălţăminte. „Eu am lucrat toată viaţa la Sadu la Uzină iar banii erau puţini dar nu mă puteam plânge. Pentru că mie mi-a plăcut să fiu cizmar, mi-am deschis atelier de cizmărie chiar lângă poarta uzinei. La început nu aveam clienţi iar apoi oamenii au început să vină. Am făcut cizme, sute de perechi şi ajunsesem să câştig mai bine decât din serviciu. Am făcut alături de soţia mea o casă mare, am ridicat-o de la temelie, are şapte camere, am cumpărat două maşini şi o duceam destul de bine. Am ieşit la pensie şi aveam suficienţi bani. Nu am avut decât o fată şi am muncit pentru ea, am zis să-i creăm toate condiţiile dar acum îmi dau seama că am muncit degeaba că ea nu a apreciat nimic. A crezut că totul i se cuvine”.

A plecat pentru liniştea fiicei

Gorjeanul a ales să plece de acasă acum cinci ani când soţia a decedat. Grigore Răduţoiu nu s-a înţeles cu fiica lui care a rămas în casă şi a considerat că este mai bine pentru el să plece la un cămin de bătrâni. „După ce a murit soţia, am rămas în casă cu fiica. Ea s-a căsătorit. Stă cu familia ei la mine în casă. M-a persecutat tot timpul după ce a murit soţia mea. S-a purtat foarte urât cu mine şi eu nu i-am făcut nimic. Toată viaţa am muncit numai pentru ea. Îmi vorbea urât, se purta urât cu mine şi nu aveam de ce să mai stau acasă. Am hotărât că este mai bine să plec şi să o las liniştită”.

Grigore Răduţoiu se simte bine la căminul de bătrâni şi nu are de gând să se întoarcă acasă în ruptul capului pentru că aici are liniştea de care are nevoie. „Aici la cămin sunt de cinci ani. Am avut noroc că m-au primit. Am făcut cerere şi atunci aveau locuri libere şi am ajuns aici. Îmi este foarte bine aici, am linişte, înţelegere iar cei de aici se poartă frumos cu mine. Chiar dacă ar veni să mă roage să mă întorc acasă eu de aici nu mai plec pentru că m-am obişnuit şi este bine. Am linişte iar asta îmi doresc cel mai mult. Cât mai am de trăit vreau să fiu liniştit”.

Bătrânul îşi petrece majoritatea timpului la căminul de bătrâni din Novaci şi pleacă în oraş doar când are nevoie de medicamente.