O poveste mai puțin cunoscută, dar care are legătură cu șederea pentru vreo două săptămâni și ceva la Dobrița a Regelui Mihai în august 1944, iese la iveală acum, după ce un localnic s-a decis să vorbească despre întâlnirea directă pe care a avut-o cu fostul suveran. Achim Pisc zâmbește când își aduce aminte de două palme pe care le-ar fi primit de la rege după ce a dat cu motocicleta acestuia pe jos.

Pensionarul de 92 de ani era un copilandru la vremea respectivă, iar întâmplarea pe care doar rudele sale și câțiva vecini o cunosc e povestită acum cu multă detașare. Toți localnicii din Dobrița povestesc despre plimbările pe care regele le făcea cu motocicleta, Pisc având ghinionul ca motocicleta să se strice tocmai în locul în care el era cu vitele la păscut pe la marginea satului.

„Regele se plimba pe la marginea satului și mergea să verifice dispozitivele militarilor. Eu eram cu vitele la păscut și la un moment dat, în apropierea mea, i s-a stricat motocicleta. M-a chemat să îi țin de ea, dar era prea grea și mi-a scăpat. Era o namilă de motocicletă și nu am putut s-o țin. Ca să nu cadă pe mine, m-am ferit și i-am dat drumul. Atunci mi-a dat două palme așa, ca la Poliție, după care a reparat-o și a plecat mai departe. Vă dați seama că nu m-am supărat. Eu am rămas mai departe cu vacile și acum pot să povestesc oricum cu zâmbetul pe buze ce s-a întâmplat. Era un om bun, pe care tot satul îl iubea și îl respecta. Era regele nostru, asta a fost Mihai pentru noi”, povestește bătrânul din Dobrița.

Comuna devenită capitala României

Satul care acum aparține de comuna Runcu era în 1944 comună și a fost ales să îl găzduiască pe Regele Mihai imediat după actul de la 23 august. Generalul Constantin Sănătescu, gorjean la origini, a fost implicat în arestarea mareșalului Ion Antonescu. Acesta era bun prieten cu Petrică Petrescu, proprietarul conacului la care a fost găzduit regele. Localnicii spun că imediat după anunțul întoarcerii armelor împotriva armatei germane, s-au trezit în satul lor cu regele. Dobrița era înconjurată de armată și vreme de două săptămâni poate fi considerată că a devenit capitala temporară a României. Grigore Catană este unul dintre ultimii bătrâni din sat care a trăit vremurile în care a fost vecin cu regele României. Povestește cu mândrie nu doar despre bomboanele pe care fostul suveran le oferea copiilor, ci și despre dragostea cu care era înconjurat de localnici.

„Când treceau copiii la școală se uitau prin gard și spuneau «uite regele nostru». El se ducea atunci, cumpăra bomboane și le oferea copiilor. Nu știa nimeni cum a venit și când a venit. Ne-am trezit dimineața că tot satul era înconjurat de armată, iar regele făcea deplasări prin sat și împrejurimi numai cu motocicleta. Îi plăcea să meargă mult și în special pe Cheile Sohodolului. Îmi aduc aminte că a mers odată până aproape de Câmpul lui Neag. Prezența sa aici a făcut din Dobrița capitala Regatului, iar pentru asta am fost și sunt foarte mândru. Îmi aduc aminte că l-a chemat cineva în curte să mănânce și s-a așezat fără probleme. A rupt din mămăligă, din brânza care era pusă pe masă și i-a plăcut tare mult. Dar cum a venit, așa a și plecat. Într-o dimineață ne-am trezit că armata nu mai era, iar conacul a rămas gol”, spune fostul veteran de război.

Ascunzătoarea Regelui Mihai

Profesorul de istorie Cornel Șomâcu afirmă și el, la rândul său, că documente ale vremii arată că Regele a condus țara în perioada în care a fost la Dobrița, având permanent controlul asupra evoluției lucrurilor. Secția Gorj a Arhivelor Naționale deține câteva astfel de documente, spune profesorul, ceea ce arată clar că Mihai I era conducătorul statului român și în acele vremuri dificile. Acesta crede că Dobrița a fost aleasă ca loc de adăpost pentru fostul suveran și pentru că în apropiere, la Stănești, exista un aerodrom care putea fi folosit pentru evacuarea de urgență a regelui în caz de nevoie.

Culmea este că Mihai I a supraviețuit războiului cu nemții și a fost nevoit apoi să abdice pentru ca regimul comunist să preia puterea în totalitate în țară. Este același regim care a transformat conacul în care a stat regele în sediu de CAP, la parter pentru o perioadă fiind adăpostite animale. De abia după Revoluție clădirea și-a recăpătat importanța, devenind o pensiune turistică și un loc de aducere aminte pentru cei care o cunosc. Pentru rege, din păcate, a fost nevoie de mult mai mult timp pentru ca românii să îi recunoască importanța, iar când s-a întâmplat acest lucru era deja prea târziu.