Acum nişte ani, patronii de firme erau nevoiţi să dea şpăgi sau să apeleze la tot felul de pile-cunoştinţe-relaţii pentru a prinde lucrări finanţate din banii primăriei. Acum, tot mai mulţi primari sună patronii de firme să se înscrie la licitaţii şi sunt refuzaţi. Motivul invocat: nu mai există forţă de muncă. Pe partea de construcţii civile sunt sute de lucrări neadjudecate la nivelul fiecărui judeţ. Zidarii şi faianţarii au luat drumul străinătăţii. Preferă să lucreze acolo câteva luni pe an şi să câştige mai mult decât ar lua pentru 12 luni de muncă în România. Patronii români au crescut şi ei salariile, dar nu pot concura cu ţările occidentale.

Primarul din Roşia de Amaradia povestea zilele trecute că are proiecte aprobate prin PNDL, dar nu vine nimeni la licitaţie, pentru că manopera este trecută la minimul pe economie, iar în aceste condiţii firmele nu găsesc angajaţi. La fel sunt şi mulţi alţi primari din Gorj, unii povestind că sună peste tot încercând să găsească firme care să se ocupe de construcţii civile. Toate firmele s-au reprofilat pe pietruiri şi asfaltări, unde forţa de muncă necalificată ocupă o pondere mai mare.

România, cu cinci milioane de oameni buni de muncă plecaţi peste graniţe, a ajuns o ţară în care nu se mai poate construi nimic. Lipsa forţei de muncă este o problemă mai mare chiar decât lipsa banilor. În aceste condiţii, nu sunt decât două variante: prima - aplicarea unor politici prin care românii să fie de acord să revină acasă, a doua - aducerea în ţară a forţei de muncă din Asia şi Africa. Guvernanţii vorbesc tot mai apăsat despre nevoia de a aduce un milion de străini. Imigraţia aduce cu ea tot felul de probleme, mai ales că vorbim despre oameni din ţări mai puţin dezvoltate decât România. Aşa cum unii vestici se uită urât la români, dar îi acceptă de nevoie, aşa şi noi ne vom strâmba la vietnamezi.

Lipsa forţei de muncă a devenit o problemă de siguranţă naţională pentru România, care va fi imposibil de gestionat în anii următori, dacă măsurile nu sunt luate de pe acum. Din păcate, agenda publică este ocupată cu tot felul de alte probleme, cele mai multe false, menite să ne ţină ocupaţi.