Filosoful Mihai Sora, la cei 100 de ani ai sai, este un reper moral al tinerilor care protesteaza zi de zi in Piata Victoriei si in marile orase ale tarii. Iata unul dintre mesajele postate de acesta pe facebook, dupa ce tinerii parlamentari ai USR au fost criticati ca se balbaie, pe fondul oboselii.

„Prâslea se ducea adesea prin grădină, da ocol mărului și tot plănuia. În sfârșit, merele începură a se pârgui. Atunci fiul cel mai mic al împăratului zise:
– Tată, iată, a sosit timpul; mă duc să pândesc și eu.
– Du-te, zise împăratul; dară negreșit că și tu ai să te întorci rușinat ca și frații tăi cei mai mari.
– Pentru mine n-are să fie așa mare rușine, zise el; fiindcă nu numai că sunt mai mic, dară nici nu mă leg ca să prinz pe tâlhari, ci numai o cercare să fac.
Cum veni seara, se duse, își luă cărți de cetit, două țepușe, arcul și tolba cu săgețile. Își alese un loc de pândă într-un colț pe lângă pom, bătu țepușele în pământ și se puse între ele, așa cum să-i vină unul dinainte și altul la spate, ca, dacă îi va veni somn și ar moțăi, să se lovească cu barba în cel de dinaintea lui și dacă ar da capul pe spate, să se lovească cu ceafa în cel de dinapoi.
Astfel pândi până când, într-una din nopți, cam după miezul nopții, simți că-l atinge încetișor boarea zorilor care îl îmbăta cu mirosul său cel plăcut, o piroteală moleșitoare se legă de ochii lui; dară loviturile ce suferi vrând să moțăie îl deșteptară, și rămase priveghind până când, pe la revărsat de zori, un ușor fâșâit se auzi prin grădină.“

Dragi copii,
dacă e marți, ne întoarcem la Prâslea cel voinic.
Avem câțiva oameni cinstiți în Măgăoaia din Dealul Spirii și tocmai pe ei ne găsim să-i judecăm, să-i arătăm cu degetul: că se bâlbâie, că picotesc, că una, că alta. În timp ce merele de aur dispar din copac.

Oamenii aceștia stau toată ziua de veghe între pereții Măgăoaiei, seara vin la protest, alături de noi, noaptea își adună puterile să descâlcească capcanele din textul – învechit, perfid sau strâmb – al legii: până la ultima literă, până la punct și virgulă, până la consecințele nebănuite (dar nu mai puțin periculoase) ale ideilor din text. Buget, sănătate, justiție și altele, – toate ținuturile fumurii și mlăștinoase în care stăm împotmoliți de zeci de ani.

Da, poți fi atât de obosit, încât să nu-ți găsești cuvintele, să-ți fie anesteziate până și reflexele de autoapărare. Poți fi atât de vlăguit, încât te prăbușești, pur și simplu; și ai nevoie de câteva minute de somn reparator ca să nu intri în colaps. Dar epuizarea aceasta nu are nicio legătură cu legendara trândăvie a deputaților pentru care Măgăoaia este casă de vacanță, pensiune montană sau club nautic.

PS: M-am enervat.