Ion Țîrlea, unul dintre păstrătorii istoriei Târgu Jiului, fondator al platformei Târgu Jiu Odinioara, a postat o fotografie de pe puntea de peste Jiu, din 1978. Pe aceasta stau doi localnici, tineri, îmbrăcați după moda vremii, care și astăzi sunt împreună.

Însă cititorii au deschis subiectul ruperii punții, pe 23 august 1984, când pe ea se aflau mai mulți oameni, copii și adulți, care au ajuns în Jiu. Printre cei care au sărit în ajutor se afla și tânărul Sabin Cornoiu și amicii lui. Sabin Cornoiu și-a păstrat obiceiul și astăzi, când sare în ajutorul oamenilor pe munte.
 
 
 
 

“Pe puntea suspendată de peste Jiu din parcul orașului Târgu Jiu, în 1978. Construită pentru a face legătura între parc și insulița înconjurată de brațele Jiului, puntea din scânduri suspendată cu ajutorul a două cabluri de oțel era o inedită atracție a Grădinii Publice. Traversarea punții suspendate mereu cu scânduri lipsă, în curentul provocat de apele Jiului, într-un unduitor legănat, constituia o atractivă provocare cu parfum de aventură. Puntea făcea legătura cu natura virgină, “necosmetizată”. Insulița avea sălbăticia ei și era locul de refugiu al multor târgujieni, mai ales al tinerilor. În perioada anilor '60, '70 chermezele de 1 Mai și 23 August aveau loc pe această insuliță. La jumătatea anilor '80 puntea s-a rupt într-o zi de 23 August și mai apoi a fost dezafectată. În imagine, tineri, frumoși, aranjați după moda vremii, îi vedem pe Liana Baltanoiu și Dan Baltanoiu. Odinioară... ( Țîrlea Ion - www.targujiuodinioara.ro )”, este postarea de la care a pornit depanarea amintirilor.

“Da! Îmi amintesc mai ales că pe 23 august 1984 numai ce trecusem puntea și la câteva minute s-a prăbușit cu o grămadă de oameni în apele Jiului!”, a mai spus un cititor.

“Când s-a rupt, pe punte era și o mămică cu un copil în cărucior. Au căzut în apă. Întâmplător se aflau în zonă Sabin Cornoiu și Leon Tinca. Au sărit și au reușit să salveze copilul!”, a scris cineva.

Sabin Cornoiu, actual șef al Salvamont, a povestit cum s-a întâmplat. Atunci, în 1984. Totodată el a oferit câteva detalii despre adolescența și copilăria de pe malul Jiului: “Ilie Dudea, da, Leo Tinca, Dumnezeu să-l odihnească că nu mai este printre noi de mulți ani, a înotat după cărucior. Norocul a făcut ca acesta să nu se răstoarne și să plutească cu copilul înăuntru iar Leo a reușit să-l prindă și să-l scoată la mal. La fel ca mulți dintre cei care veneau la Jiu, eu cu prietenii de pe scara, Leo Tinca, Doru și Minel Darnu, eram "copii Jiului", o parte din copilăria noastră fiind legată de Jiu, înotat "la hume" sau duși de curentul apei, prins câte un pește sau câte un șarpe pe la rădăcini, uneori și o partidă de călărie pe caii celor din Obreja care pășteau pe acolo sau, momentul de vârf al exprimării noastre artistice, sculptura în huma. Inspirați în creație de trei titani ai artei, artiștii plastici Nicolae Vânătoru - unul dintre fondatorii muzeului de la Curtișoara, Puiu Hutium și Mitica Pelmusi, vecinii noștri de pe scara blocului, luam cuie de la magazinul din centru, le puneam pe calea ferată să le facem "dălți" și cu ele sculptam de zor în huma de la Jiu între două balăceli. Nu am ajuns niciunul artiști plastici, dar faptul că am învățat să înotăm bine a fost cu folos”.