Studii ample efectuate de psihologi au relevat faptul că există minciuni care sunt nocive iar altele pot fi complet inofensive. Dar, indiferent de tipul de minciună pe care îl spui, actul de a minți implică un efort mare din partea creierului iar minciuna nu va duce la creşterea nasului ci va consuma din resursele creierului.

Motivele pentru care oamenii spun o minciună pot să fie diferite. Uneori o fac pentru a-și crea o imagine mai bună, alteori pentru a scăpa dintr-o situație complicată. Folosirea energiei creierului pentru a minţi are costurile sale. Surmenarea acestui organ al corpului uman poate duce la imposibilitatea altor sarcini care sunt importante.

Unele minciuni sunt bine intenționate. Cu toții cunoaștem acele minciuni mărunte pe care le spunem cuiva pentru a-l face să se simtă mai bine. Specialiştii numesc acest gen de minciuni, minciuni prosociale. Există unele situații când cele spuse spre beneficiul altuia pot cauza mult rău inițiatorului. Atunci când spui adevărul, creierul nu trebuie să facă prea multe. Te gândești la ceea ce vrei să zici și pur și simplu o faci. Minciuna în schimb este un proces mult mai complicat.  Minciuna presupune un efort semnificativ pentru creier, toată activitatea având loc în cortexul prefrontal. Aceasta este partea care se ocupă cu memoria funcțională care ajută la reținerea pentru scurtă vreme a unor informații. Dincolo de această memorie funcțională, cortexul prefrontal se mai ocupă și de sarcini ca planificarea, rezolvarea de probleme sau auto-controlul pe care specialiștii le descriu ca „funcții executive”. Acestea intră în scenă atunci când folosești auto-controlul pentru a ascunde adevărul sau unele aspecte care ar putea expune minciuna. Te ajută să-ți amintești toate detaliile unei minciuni pentru a o putea face să pară cât mai credibilă. Funcțiile executive te ajută să planifici cu un pas sau doi înainte și să te asiguri că minciuna trece cu brio unei prime analize mai atente din partea interlocutorilor.

Consumând atât de multă energie a creierului încercând să construiești un scenariu de la zero înseamnă că acea energie nu mai este disponibilă pentru alte sarcini. Mințitul este dificil în special pentru persoanele tinere la care cortexul prefrontal nu este dezvoltat pe deplin până în jurul vârstei de 25 de ani. Așa că persoanele mai tinere au mai puține resurse din start.

Încercând ca în fiecare oră din viață să pari a fi altcineva decât ești în realitate poate să fie suprasolicitant pentru creier iar efectele pot fi de lungă durată.