Adrian Mititelu s-a înscris în Liga IV cu o echipă nouă, una care nu mai are dreptul să se numească ”Universitatea”, nici să folosească vreo stemă dintre cele vechi ale clubului. Soluția lui Mititelu? Simplă: i-a zis U Craiova 1948 și-a pus un căluț pe stemă. 

În stânga imaginii de mai sus aveți stema (și ea clonată după versiunea originală) pe care Adrian Mititelu a folosit-o până la falimentul echipei. În dreapta este cea pe care o folosește acum, la noua societate, unde capul leului seamănă mai degrabă cu un cap de cal sau de inorog. Modificarea nu e întâmplătoare, deoarece, într-un proces pierdut definitiv în noiembrie 2015, Mititelu a pierdut dreptul de a folosi ”stema cu leul, în orice formă ar fi ea înregistrată”. Diferențele se pot sesiza și la nivelul dungilor și al mingii de sub piciorul drept al leo-calului. 

De altfel, în decursul anilor, pe vechea societate astăzi falimentară, deci moartă și îngropată, Mititelu a folosit nu mai puțin de patru variante modificate față de stemele originale ale clubului, inclusiv una amuzantă (cea din stânga), în care leul din simbol era obez, cunoscută printre suporteri și ca ”stema cu leul gras”. 

Toate aceste steme au fost radiate de OSIM, după procesul pierdut de Mititelu cu CS Universitatea Craiova, deoarece OSIM-ul a sesizat că ”erau asemănătoare cu originalul în proporție de peste 70%, ceea ce arată că s-a încercat substituirea mărcii originale”.

Dar originalul, care-i originalul?

De altfel, mulți dintre suporterii mai noi și mai necunoscători ai Universității ar putea crede că a treia stemă din poza de mai sus este ”stema istorică a clubului”. Fals. Clubul Universitatea Craiova a avut, până la Mititelu, doar o singură stemă cu leul, care nu a fost niciodată în posesia lui Mititelu și care arată așa:

Stema cu leul originală, cea de mai sus, a fost creată în 1983 de arhitectul Radu Ionescu, înlocuind stema mai veche a clubului, cea în dungi. În acest moment, ambele steme vechi ale Universității, atât cea în dungi, cât și cea cu leul, sunt în posesia echipei care acum joacă în Liga I, ca de altfel și palmaresul Științei din 1948 până în 1994.