Tinerii ajung din ce în ce mai târziu la altar chiar dacă convieţuiesc de mult timp împreună. Totuşi, în societate,  aceste evenimente din viață sunt așteptate să se întâmple la o anumită vârstă și orice abatere de la cele planificate este adesea pusă sub semnul întrebării.

Este bineştiut că perioada copilăriei și a adolescenței sunt destinate studiilor, completate apoi cu studiile superioare.

Tinerii îşi caută apoi un loc de muncă, iar de la mijlocul anilor douăzeci până la începutul anilor treizeci sunt, teoretic, rezervaţi căsătoriei, care este urmată de venirea pe lume a copiilor, cumpărarea unei case şi promovarea în carieră, nu neapărat în această ordine.

Când o persoană atinge o anumită vârstă, de regulă după 25 de ani, ea este adesea întrebată de prieteni și familie când intenționează să facă pasul spre căsătorie.

Societatea, părinții, rudele au poate ideile lor fixe cu privire la vârsta perfectă la care să te căsătorești, dar nu trebuie să te lași influențat. Pentru a determina care este vârsta cea mai indicată pentru ca un mariaj să fie solid și să dureze pentru totdeauna, specialiștii au analizat căsniciile fericite și divorțurile.

Potrivit datelor, rata divorţurilor este mai scăzută în cazul persoanelor care se căsătoresc între 28 şi 32 de ani.

Sociologul Nicholas Wolfinger, cel care a analizat datele unor familii timp de şase ani, a ajuns la concluzia că este mai puţin riscant să te căsătoreşti la 20 de ani, decât la jumătatea vârstei dintre 30 şi 40 de ani.

O altă concluzie este aceea că mariajele încheiate încă din adolescenţă riscă, în 38% din cazuri, să ajungă la divorţ cinci ani mai târziu. În cazul celor care abia împlinesc vârsta de 20 ani, riscul este de 27 de procente. Perechile care hotărăsc să îşi spună marele DA în mod oficial între vârstele de 25 şi 29 de ani riscă doar 14% să divorţeze mai târziu.

În cazul adulților cu vârste cuprinse între 30 şi 34 de ani care aleg să se căsătorească, posibilitatea de a divorța scade la 10 procente. Sociologul subliniază totuşi că aceste date sunt irelevante dacă nu se ţine seama şi de  educaţie, religie sau trecutul sexual al persoanelor.