Bună, numele meu e Sleepy și sunt introvertită. Acum voi: Bunăăă Sleepy!!! Ca în filmele americane la alcoolicii anonimi. Cu o mică mențiune. Nu caut să mă tratez. Dar asta nu e despre mine, ci despre introvertiți în general. Eu sunt deja bătrână, am vrut, n-am vrut, am învățat să fiu socială.

Fie-mea însa e un om mic, blând, deștept și, cel puțin deocamdată, introvertit. Și nu vreau să creadă cumva că e ceva greșit cu asta. Dimpotrivă, sunt extraordinar de mândră de ea.

Introvertiții  nu își fac ușor prieteni. Și nici nu vor. Nu o să sară pe tine într-o zi de vară să îți povestească cum și-a scos un neg ieri la ora 6, va avea nevoie de ceva timp pentru a te putea considera cât de cât de încredere. Până atunci, ești un străin.

Fie-mea preferă să studieze de la distanță, să se joace doar cu cei pe care îi cunoaște, să cedeze ea prima dacă cineva o agresează, să citească mai mult decât să se cațere în copac, sa facă puzzle-uri pentru copii mult mai mari.

Îi place să stea singură, să poată studia în liniște ce o interesează, fără să fie întreruptă. Râde muuult, e haioasă și tare jucăușă. Atât că o face atunci când e în mijlocul oamenilor pe care îi cunoaște și îi iubește, nu cu străini. Și da, ca să te transformi din străin în cunoscut trebuie ceva eforturi și timp, chiar dacă ești cel mai bun prieten al mamei sau mătușa preferată a tatălui. Știți copii așa? Oameni așa?

Culmea e că presiunea e mai mare cu cât ești mai mic. E ok pentru mine la 30 de ani trecuți să spun că nu-mi plac oamenii atât de mult și să mă uit urât la tine dacă nu te cunosc, dar am văzut/avut prieteni care întrebau ce e greșit cu fie-mea că nu râde înapoi la ei încă de pe vremea când era în cărucior. Nu vă mai spun de câte ori nu mi-au auzit urechile: ce, ești rușinoasă? Hai, că nu trebuie să fii, eu sunt unchiul Georgel. Nu, nu ești unchiul, ești doar un adult de cinci ori mai mare ca ea pe care îl vede prima oară, e normal să nu sară la tine în brațe (sincer cred că aș fi îngrijorată abia dacă ar sari la ei în brațe).

Ok, uitați-vă la ei. Sunt drăguți, dulci și (studiile o spun) de multe ori mai inteligenți decât media. Avem nevoie de ei. Nu încercați să îi schimbați. Nu e nimic greșit cu ei. Nu trebuie să devină extrovertiți. Nu trebuie să își exprime sentimentele sus și tare, pentru toată lumea, să râdă la străini și să prezinte ultima achiziție intelectuală. O să o facă poate, cu voi, doar dacă o să ajungă să aibă încredere. Și încrederea se câștigă, încet, încet.

sleepy00.wordpress.com