Academicianul Grigore Brâncuş, personalitate remarcabilă a filologiei româneşti, a fost omagiat miercuri de Academia Română, la împlinirea vârstei de 90 de ani, prilej cu care a amintit de cuvintele profesorului Alexandru Rosetti, care susţinea că a face filologie înseamnă a face deopotrivă şi folclor şi poezie, literatură şi dialectologie, fonologie şi limbă literară.
Născut la 20 martie 1929, în comuna Peştişani din judeţul Gorj, Grigore Brâncuş a optat de la început pentru o carieră filologică. După absolvirea Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti, pasionat fiind de istoria limbii române, urmează studii de specializare în Albania, unde va desfăşura o serie de anchete dialectale în sate locuite de aromâni. În 1968 îşi susţine doctoratul sub conducerea unuia dintre cei mai mari lingvişti români, academicianul Alexandru Rosetti.

Devine cadru didactic universitar la numai 21 de ani, la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, şi rămâne la catedră aproape o jumătate de veac (1950 - 1999). Vreme de 18 ani a condus Catedra de limba română, iar între anii 1970 şi 1972 a deţinut funcţia de prodecan al facultăţii. Din 1990 este conducător de doctorat, iar din 1999 profesor consultant. În perioada 1968 - 1969 a funcţionat ca lector de limba română la universităţile din Amsterdam şi Groningen din Olanda.

Preşedintele Academiei Române, academicianul Ioan-Aurel Pop, a elogiat în cuvântul său "preocupările" sărbătoritului "pentru limba vie", contribuţiile în cercetarea substratului traco-dacic al limbii române, ca şi întreaga operă a lui Grigore Brâncuş, sinteză în domeniile "istoriei limbii române, istoriei cuvintelor", ca şi lucrările dedicate moştenirii iluştrilor săi înaintaşi.
Pop a pledat pentru publicarea de către Academia Română a operei lui Grigore Brâncuş, pe care l-a caracterizat drept "un reper în domeniul cercetării ştiinţifice româneşti, cunoscut mai mult în străinătate decât în ţară".

Grigore Brâncuş are contribuţii ştiinţifice deosebite în istoria limbii române, lingvistică balcanică şi filologie, dezvoltând o serie de cercetări asupra fondului traco-dac al limbii române. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări, între care "Limba română contemporană. Morfologia verbului", "Vocabularul autohton al limbii române", "Introducere în istoria limbii române", "Concordanţe lingvistice româno-albaneze", şi în importante reviste de specialitate. A colaborat la alcătuirea Dicţionarului limbii române al Academiei Române.

În 1976 a fost distins cu Premiul "Timotei Cipariu" al Academiei Române. Din 2006 este membru corespondent al celui mai înalt for de consacrare din România, iar în 2011 a fost ales membru titular al Academiei Române. Actualmente este director onorific al Institutului de Lingvistică "Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti" al Academiei Române.