Un moment de tăcere apăsătoare a cuprins Liceul Sportiv din Târgu Jiu de când un elev de doar 14 ani a săvârșit un act de violență neașteptat. În timpul pauzei, chiar în clasa a VIII-a, acest copil, până atunci cunoscut ca un elev cuminte și respectuos, a înjunghiat un coleg de clasă. Tragedia s-a petrecut în timpul unei zile care părea obișnuită, dar care s-a transformat rapid într-o amintire cumplită pentru întreaga comunitate școlară. El va fi, probabil, exmatriculat, însă ceea ce rămâne acum este o întrebare pe care ne-o punem toți: Ce ar fi putut schimba această tragedie, ce am fi putut face mai mult pentru a înțelege și a ajuta un copil care nu a reușit să își gestioneze durerea?  Și, poate cel mai important, ce putem învăța noi toți din acest moment sfâșietor pentru a nu lăsa alți copii să ajungă în situații asemănătoare?

În fața acestui act de neînțeles, autoritățile s-au mobilizat rapid: Inspectoratul Școlar Județean Gorj, DGASPC Gorj și Poliția au demarat anchete pentru a înțelege motivele din spatele unui asemenea comportament violent. În paralel, liceul a început o anchetă internă pentru a verifica dacă regulamentele de ordine interioară au fost respectate. Este clar că în cazul lui se va propune exmatricularea, însă viitorul său rămâne învăluit în incertitudine, întrucât din spatele acestui gest se ascund posibile probleme emoționale nerezolvate.

Surse din cadrul școlii spun că băiatul, care și-a pierdut recent bunicul, o figură paternă importantă, a fost marcat profund de această pierdere. Surse apropiate susțin că ar fi avut probleme emoționale, iar unele informații sugerează că ar fi urmat tratamente pentru gestionarea acestora. Cu toate acestea, nu se știe dacă a continuat sau nu să primească ajutorul necesar. În ciuda acestor dificultăți, cei care îl cunoșteau îl descriu ca pe un copil cu un comportament exemplar. 

Profesorii spun că nu ar fi crezut niciodată că acest băiat, un copil care își respecta datoria față de școală, ar putea face așa ceva. Era un copil care părea că își poartă durerea în tăcere, fără ca nimeni să poată bănui amploarea suferinței sale interioare. Tatăl băiatului este un om de afaceri, iar mama profesoară.

Astăzi rămânem cu întrebarea de ce, cum și mai ales ce am fi putut face pentru a-l ajuta mai devreme. Căci, dincolo de incidentul tragic, există un copil care suferă, iar întrebările despre sănătatea sa emoțională sunt acum mai puternice ca niciodată. Cei care l-au cunoscut sunt îngrijorați pentru viitorul său, mai ales că nu se știe încă ce va urma pentru el.

Familia acestui tânăr se află și ea într-o durere profundă, fiind conștientă de greutățile prin care a trecut fiul lor. Este un copil care, cu siguranță, avea nevoie de sprijin și îngrijire, dar, din păcate, acest ajutor a venit prea târziu. Nimeni nu știe exact cum au evoluat discuțiile cu psihologul liceului sau dacă băiatul a avut parte de un ajutor adecvat înainte de a ajunge la această extremă.