Aţi întâlnit deseori persoane care spun că nu pot zbura cu avionul pentru că au frică de zbor. Sau poate chiar sunteţi într-o astfel de situaţie. Cei care nu au zburat niciodată cu avionul nici nu au cum să ştie dacă le e teamă, dar aceasta e una dintre cele mai des întâlnite fobii, alături de ipohondrie, teama de vorbit în public şi claustrofobie.

Ştiinţific, s-a demonstrat că avionul este cel mai sigur mijloc de transport şi cel mai rapid, dar foarte multe persoane suferă de teama de zbor. Această teamă vine fie din experienţe neplăcute, fie are legătură cu spaţiul restrâns din avion, situaţie de care sunt afectate persoanele claustrofobe, fie, pur şi simplu, din lucrurile cu care persoana îşi hrăneşte fobia.

E posibil ca oameni care nu au zburat niciodată să fie paralizaţi de teama de zbor doar pentru că au văzut la televizor documentare cu avioane prăbuşite sau filme cu avioane acaparate de terorişti. Psihologii spun că teama de zbor poate apărea şi la o persoană care asociază zborul cu o întâmplare traumatizantă din trecut, de exemplu, a plecat în vacanţă şi a doua zi a trebuit să ia avionul înapoi, pentru că o persoană dragă a avut un accident şi a ajuns la spital sau a decedat.

Educaţia şi terapia sunt principalele modalităţi prin care o persoană îşi poate trata teama de zbor. Pe de o parte, informaţiile care se pot găsi cu uşurinţă pe internet despre cum este construit un avion, despre faptul că rezistă la turbulenţe mult mai serioase decât cele experimentate de obicei, despre ce precauţii se iau pentru siguranţa zborului, despre ce înseamnă fiecare zgomot care se aude pe durata călătoriei şi despre statistici (riscurile ca un avion să se prăbuşească sunt de 1 la 10 milioane) constituie un real ajutor pentru cei care se tem de zbor.

Pe de altă parte, teama de zbor se poate trata prin terapie cognitiv-comportamentală. Acest gen de terapie vine cu soluţii pentru gestionarea panicii şi pentru schimbarea proceselor de gândire ale persoanei afectate de această fobie. Uneori, terapeuţii apelează la realităţi virtuale, introducând pacienţii în simulatoare de zbor, pentru a trata această problemă. Alteori, aceştia merg cu pacienţii lor în zboruri propriu-zise pentru a-i ghida de-a lungul călătoriei sau delegă o persoană stabilă psihic, apropiată celui aflat sub tratament, să-l însoţească. Pe lângă terapia verbală, se pot recomanda şi calmante sau betablocante.

INFORMAŢII UTILE

E util să ştii că, şi dacă cedează un motor, avionul continuă să zboare.

Dacă problema e că te simţi închis, ai grijă să-ţi rezervi un loc la margine.

Oferă-ţi timp destul în ziua când faci primul zbor, să nu ajungi să te grăbeşti.

Ia cu tine o persoană de sprijin care să-ţi vorbească (să te distragă) în timpul zborului.

Ia la tine o „trusă de instrumente” cu lucruri care îţi pot distrage atenţia de la zbor (un cub Rubik, o carte, un joc pe telefon, o tabletă cu filme).

Foloseşte medicamentele prescrise numai dacă simţi nevoia să mai ai un colac de salvare în faţa anxietăţii şi evită cafeina în ziua în care vei zbura.