Alexandru Vasile Stanciu din Târgu Jiu şi-a descoperit într-un fel mai aparte pasiunea pentru poezie. Tânărul este un adevărat talent în arta oratorică dar şi în compunerea liberă sau creaţie proprie. Alexandru crede cu tărie că talentul lui i-a fost dat de Dumnezeu, visul lui fiind acela de a deveni preot.

Alexandru este elev în clasa a XII-a la Colegiul Comercial „Virgil Madgearu” din Târgu Jiu. Mărturiseşte că pasiunea pentru poezie a ajuns într-un mod mai ciudat la el, motiv pentru care a şi decis să urmeze calea spirituală. „În urma unei experienţe pe care am avut-o cu mult timp în urmă am decis să urmez teologia în ciuda faptului că am talent artistic. O să folosesc asta în slujba lui Dumnezeu”, a declarat Alexandru.

Întâlnirea cu Dumnezeu

Atunci când vorbeşte de această experienţă Alexandru se referă la un vis pe care l-a avut mama lui cu mult timp în urmă şi care l-a îndemnat practic spre o carieră religioasă chiar dacă darul lui este acela de a arăta lumii sensibilitatea unui vers. „În urmă cu câţiva ani, înainte să intru la liceu, mama mea a avut un vis în care i se arăta o biserică. Dimineaţa s-a trezit cu sentimentul că ar vrea să caute acea biserică şi într-adevăr a şi găsit-o. A mers acolo împreună cu tatăl meu şi m-au îndemnat să merg şi eu cu ei. Iniţial nu am dorit dar apoi la insistenţele ei am mers şi am descoperit o altfel de lume, sau cel puţin asta am simţit, de asta numesc această întâmplare „Întâlnirea mea cu Dumnezeu”, a declarat tânărul.  

Despre această întâlnire spune că a fost una care i-a adus multă linişte sufletească descoperind o lume pe care nu o mai întâlnise până atunci. Chiar dacă are doar 18 ani şi o viaţă frumoasă, lipsită de griji, părinţii lui sunt alături de el în această hotărâre de a se face preot dar parcă nici nu ar vrea ca băiatul lor să renunţe la darul lui oratoric.

Întâlnirea cu condeiul

Prima întâlnire cu condeiul a fost la începutul clasei a IX-a, când profesoara lui de română le-a dat tuturor elevilor un test de evaluare a cunoştinţelor şi i-a lăsat să îşi aleagă tema. Atunci, tânărul a făcut o compunere acasă care i-a plăcut foarte mult ba chiar a publicat-o în revista şcolii. Apoi, încetul cu încetul, a descoperit că poate mai mult şi a început să pună pe hârtie toate gândurile, toate ideile şi faptele pe care le trăia. „Activităţile de la şcoală m-au ajutat foarte mult, m-au stimulat pentru că simţeam că ar trebui să particip la acţiunile care aveau loc şi am trecut peste emoţii, am început să particip la diverse acţiuni care se desfăşurau la noi în liceu şi aşa am ajuns să scriu tot  mai multă poezie şi proză”. „Nu am putut să nu mă inspir din Lucian Blaga pe care de altfel îl şi consider un mare poet, îmi plac poeziile lui pentru că nu reuşeşti să descifrezi mesajul doar citind o singură dată poezia. Asta am vrut şi eu, o poezie complexă dar care totuşi transmite ceva”, mărturiseşte Alexandru. Dragostea şi singurătatea sunt temele pe care le abordează mai mereu în poeziile lor.

Chiar dacă toată lumea îi apreciază poeziile sau proza tânărul recunoaşte că cel mai adesea mama este cel mai acid critic al său fiind şi ea pasionată de această artă. „Mama mea, pentru că a scris şi ea, este singura ale cărei critici le iau la modul serios pentru că cele venite din partea altor persoane pot fi doar răutăcioase”, a declarat Alexandru.

„Nu fii banal, ci fii excepţie”

Cel mai spontan eseu pe care l-a scris a fost atunci când a împlinit vârsta de 17 ani. L-a scris aşa dintr-o dată, pentru că împlinea 17 ani şi nu putea să rămână neobservat acest lucru. Eseul se şi numeşte de altfel „Nu fii banal, ci fii excepţie”, asta  pentru că lui Alexandru nu îi place să fie comun şi  vrea să se desprindă de ceilalţi.

Sensibilitatea, emoţia dar şi priceperea sunt dovedite de următoarele versuri: „Aparenţele înşeală.....stai şi meditează iar/ La trecut, la fapte, oameni....totul a fost în zadar/ Căci tu dragoste- oferit-ai, însă ei au profitat/ Şi cu vorbe dulci, umile, vrut-au ca să faci un pact”.