Auzim destul de des sintagma ”s-a dus pe apa sâmbetei”. Este utilizată de foarte mulți cetățeni din țara noastră dar puțini sunt cei care știu de unde provine această exprimare.

Expresiile utilizate de oameni sunt nenumărate și de multe ori aceștia le folosesc, dar nu cunosc cu adevărat semnificația. Una dintre ele constă în sintagma „a se duce pe apa sâmbetei”, care este auzită frecvent în limba română.

Aceasta se referă, conform profesorilor din țara noastră, la o acțiune, plan, afacere sau chiar speranță care nu are nicio șansă de reușită, în ciuda tuturor eforturilor care se depun. Descrie o situație în care se distruge ceva iremediabil. De asemenea, face trimitere la un moment în care se pierde ceva anume. În general, este văzută ca un proces în care o acțiune ajunge să fie înfrântă, eșuată sau distrusă. Expresia se aplică în diverse contexte de viață.

Mai exact, „a se duce pe apa sâmbetei” se spune atunci când o persoană investește timp, energie sau resurse într-un plan care nu ajunge la bun sfârșit. 

În altă ordine de idei, originea acestei sintagme are legătură cu vechi credințe populare, dar și cu imaginea vizuală ce este asociată cu ideea de pierdere irecuperabilă. Termenul „apa sâmbetei” face trimitere la o apă curgătoare.

Aceasta apă era folosită în anumite tradiții religioase sau în credințele populare legate de sâmbătă, ziua considerată a fi pentru curățenie. Mai mult, apa ar face legătura între lumea pământească și cea spirituală, motiv pentru care ar fi un simbol al curățeniei și al purificării.

În aceeași notă, lingviștii susțin că expresia „a se duce pe apa sâmbetei” reprezintă o metaforă referitoare la ceva care dispare în mod iremediabil, precum apa curgătoare care poate transporta obiectele fără posibilitatea de a le mai recupera.

Odinioară, oamenii credeau că apa este un element cu puteri mistice, dar în același timp distrugătoare. În plus, o veche tradiție populară susține că ar avea capacitatea de a spăla păcatele sau de a distruge orice îi stă în cale.

În concluzie, expresia „a se duce pe apa sâmbetei” reflectă ideea unei pierderi totale, fără posibilitatea de a recupera acel lucru, după ce a fost „purificat” sau „spălat” de apă. Ideea este cel mai probabil legată și de practica religioasă a băilor ritualice sau a curățeniei în ziua de sâmbătă.