Liliacul dezvoltă mugurii florali pentru anul următor la sfârșitul verii și începutul toamnei. Dacă îl tai toamna, riști să îndepărtezi acești muguri, ceea ce va duce la o înflorire slabă sau inexistentă în primăvară.

Tăieturile realizate toamna rămân expuse la umezeală, ceea ce poate atrage ciuperci și alte boli. În plus, vremea mai rece poate împiedica vindecarea corespunzătoare a tăieturilor, lăsând planta vulnerabilă în fața dăunătorilor.

Toamna, liliacul se pregătește pentru repausul vegetativ de iarnă. Tăierea în această perioadă poate provoca stres plantei și îi poate diminua rezistența la frig, deoarece are nevoie de energie pentru a se reface.

Cel mai bun moment pentru tăierea liliacului este imediat după ce înflorește, primăvara. Acest lucru permite plantei să dezvolte noi lăstari și să formeze muguri florali în timpul verii, pregătindu-se pentru următorul ciclu de înflorire.

Dacă liliacul tău are nevoie de o tăiere severă, este mai bine să o faci primăvara, după înflorire, sau doar să îndepărtezi ramurile uscate sau bolnave toamna, dar fără a afecta mugurii noi.
 
Tăierea liliacului se face cel mai bine imediat după ce s-au ofilit florile, în general în lunile mai-iunie, pentru a permite formarea mugurilor de anul următor.  Liliacul tinde să producă lăstari noi la baza plantei. Aceștia pot fi tăiați pentru a concentra energia plantei în ramurile principale.

Dacă liliacul este foarte bătrân și nu mai înflorește bine, poți aplica o tăiere de rejuvenare, tăind o treime din ramuri în fiecare an, timp de 3 ani. Aceasta va stimula apariția unor lăstari tineri și sănătoși.

Dacă trebuie mutat, replantarea se face toamna sau primăvara devreme, când planta este în repaus. Ajustează tăierile în funcție de noua locație și de condițiile acesteia. Cu îngrijirea adecvată, liliacul tău poate înflori din abundență ani la rând, aducând un parfum deosebit și un farmec aparte în grădină.