Leuşteanul este o plantă aromatică ce nu lipseşte din gospodării acesta fiind folosit frecvent în bucatăria românească. Se cultivă în general în grădină şi rezistă foarte mult timp în acelaşi loc crescând sub formă de tufe care se regenerează singure în fiecare an.

Pentru ca leuşteanul să se dezvolte foarte bine trebuie după ce a fost plantat ca solul să fie bine fertilizat şi afânat corect primăvara. Se cultivă în pământ bine afânat şi udat şi are nevoie de un sol nisipos. În grădină trebuie plantat într-o zonă mai înaltă unde apa să nu băltească şi un loc semiumbros dar unde va avea umezeală constantă.

Leuşteanul se cultivă din seminţe care se pot semăna primăvara, după ce solul a fost udat şi se acoperă cu un strat subţire de pământ bine mărunţit. Planta răsare, după semănarea de primăvară, în aproximativ 2-3 săptămâni. Rărirea parcelei se face anul următor primei semănări după ce acesta formează o rădăcină solidă, adâncă şi rezistă atât la căldura excesivă, cât şi la îngheţ.

Trebuie ştiut că leuşteanul nu suportă pământul lutos şi în niciun caz pe cel calcaros. Leuşteanul se protejează cu folie de plastic când planta e tânără, în primele luni de vegetaţie fiind delicat şi sensibil.

Leuşteanul nu suportă prea bine soarele de după-amiază, deşi are nevoie de soare, dar nu foarte mult, el preferând doar soarele de dimineaţă şi lumina indirectă.

Nu planta leuştean lângă ziduri şi pereţi pentru că nu va rezista. Cel mai bun loc de plantare, pentru ca acesta să se prindă, este sub copacii cu umbra rară, în zonele umbrite sau la marginea grădinii, în locurile mai joase.