Liderii de sindicat din Complexul Energetic Oltenia au o soluție pentru problema ridicată de managerul Sorin Boza, cu privire la media ridicată de vârstă a salariaților din companie. Boza a spus că media este de 49,3 ani. Sindicalistul Manu Tomescu a spus că problemele sunt mult mai grave, și anume faptul că mulți salariați sunt bolnavi și unii nu apucă pensia. Tomescu susține că mulți colegi trecuți de 50 de ani ar renunța la locul de muncă dacă și-ar putea angaja un copil.

Reporter: Directorul CE Oltenia s-a arătat îngrijorat de media ridicată de vârstă din companie. Care este situația la Rovinari?

Manu Tomescu: Ca simplu salariat și lider de sindicat, vă mărturisesc că nu dețin date concrete despre această situație, dar cred că așa este. Iar îngrijorarea domnului Boza chiar cred că este pe bună dreptate, una sinceră și reală. În ceea ce privește SE Rovinari, noi, liderii Sindicatului Energia Rovinari, am atras tot timpul atenția că ne confruntăm cu o situație dificilă. Chiar în acest an, de la Termocentrala Rovinari au plecat peste 100 de salariați pe programul de disponibilizare. Iar în ultimii 5 ani de când a fost creat CE Oltenia și până acum, mai exact din anul 2012, SE Rovinari a pierdut pe programele de disponibilizare peste 500 de lucruri de muncă, în medie câte 100 pe an. Dacă în anul 2012, SE Rovinari avea peste 1800 de salariați, acum am mai rămas cam 1370, iar producția de megawați la o medie de 3 grupuri în funcțiune este chiar mai mare. Deci, revenind la întrebarea dumneavoastră, la noi la Termocentrala Rovinari pe lângă faptul că personalul din producție este unul îmbătrânit, ținând cont că media de vârstă este una foarte ridicată, oamenilor li s-a mărit și volumul de muncă, fiind obligați să preia sarcinile celor care au fost disponibilizați.

Reporter: Domnul Boza declara că și-a propus întinerirea personalului prin crearea de parteneriate cu școli profesionale și alte unități de învățământ. Credeți că aceste parteneriate vor rezolva această problemă cu care se confruntă CE Oltenia?

M.T: Este un început. Eu o văd ca pe o gândire managerială care ia în calcul viitorul acestei companii, iar pe noi acest lucru nu poate decât să ne bucure și să ne dea speranțe. Dar această strategie necesită totuși o perioadă de vreo 2-3 ani sau poate chiar mai mult. Ori până atunci administrația trebuie să mai ia și alte măsuri mai practice și mai concrete, iar în această privință aș avea o propunere pentru domnii din Directorat. Dacă vă amintiți, domnul Boza a declarat că un salariat foarte bolnav a venit la dumnealui și l-a rugat să-i angajeze fiul după ce o să moară, iar domul director i-a promis că o să îi respecte rugămintea. Eu vă spun că personal mai cunosc încă trei cazuri în care colegi mai în vârstă ar renunța, sau mai bine zis ar ceda locul de muncă unui copil, bineînțeles cu condiția ca acesta să aibă o calificare pentru un loc de muncă deficitar în companie. Nu știu câte astfel de cazuri sunt la nivelul companiei, dar bănuiesc că pot fi câteva sute. Eu cred că și asta poate fi o soluție umană și morală prin care poate fi întinerită forța de muncă.

Reporter: Credeți că propunerea dumneavoastră poate fi acceptată de cei din administrație?

M.T: Nu văd de ce ar fi împotrivă! Poate ceva piedici juridice să fie, dar cred că președinții noștri de sindicate o pot impune ca și articol în C.C.M-ul de anul viitor. Iar pe cei care conduc această companie, îi rog să facă o analiză pe situația medicală a salariaților trecuți de vârsta de 50 de ani și o să vadă că această situație o să-i îngrijoreze și mai tare.

Reporter: Ce vreți să spuneți?

M.T: Mă refer la faptul că în minerit și energie se muncește în condiții deosebit de grele. Majoritatea locurilor de muncă din CE Oltenia sunt foarte solicitante în ceea ce privește stresul, efortul fizic, noxele și condițiile microclimatice, factori care au efecte negative asupra corpului uman și a standardelor de viață! Cu alte cuvinte, în CE Oltenia, după ce că forța de muncă este îmbătrânită, mai este și foarte îmbolnăvită! La noi, la SE Rovinari, numai în ultimii ani am pierdut foarte mulți colegi care au decedat fără să mai apuce pensia, unii fiind bolnavi de cancer, alții de inimă sau alte boli fatale. Deci, pe lângă bătrânețe, o problemă care mie mi se pare cel puțin la fel de gravă, mai este și starea precară de sănătate. Și încă ceva de care mi-am amintit acum, ceva ce mi se pare tot la fel de grav și de nedrept cu acești colegi care au muncit și au îmbătrânit în această companie! Vedeți dumneavoastră, conform legislației de Securitate și Sănătate în Muncă, angajatorul este obligat să schimbe locul de muncă al celor care suferă de anumite afecțiuni, într-un loc de muncă mai ușor și numai pe timp de zi, iar aici intervin cel puțin două aspecte pe care recunosc că personal nu le pot accepta și înțelege! Primul ar fi că salariații bătrâni și bolnavi ar fi într-un fel pedepsiți, pentru că fiind mutați pe locuri de muncă mai ușoare ar pierde sporurile. Deci ar lua bani mai puțini, iar din acest motiv unii dintre ei preferă să își ascundă afecțiunile. Iar al doilea aspect ar fi: ce s-ar întâmpla dacă toți salariații bătrâni și bolnavi ar fi mutați pe locuri de muncă mai ușoare (care, după mine, nici măcar nu există)? Cine i-ar înlocui pe cei bătrâni și bolnavi? Deci, eu cred că îngrijorarea domnului Boza este una reală și mai cred că această îngrijorare vine în urma analize aprofundate. Noi, salariații, simțim cel mai mult această îmbătrânire a forței de muncă, greutate care apasă din ce în ce mai tare pe umerii noștri.