Edi Iordănescu, antrenorul principal al Pandurii, a dat un interviu ziarului Gazeta Sporturilor, în care a povestit, printre altele, o întâmplare petrecută când avea 22 de ani.

A fost lovit pe teren şi a avut de tras un an şi jumătate. "Eram în Poiana Braşov, disputam un amical, eram coleg cu Tibi Bălan, Tamaş, Mărgăritescu, Bratu. În minutul 89 am fost întrebat dacă vreau să fiu schimbat, am zis că da, însă a ieşit un coechipier, care avea probleme. Fundaşul dreapta m-a lovit cu talpa direct în zona rinichiului drept. Au urmat dureri cumplite, iar după ce am ajuns la hotel urinam sânge, moment în care doctorul Dumitru s-a panicat şi a spus că trebuie să mergem la spital“. La spital i-au recomandat trei zile de repaus. „Doctorul Dumitru a trecut peste ce au spus medicii aceia şi m-a adus de urgenţă la Spitalul Militar din Bucureşti. Asta a fost şansa mea. Dacă aş fi rămas în Poiană atunci, cred că s-ar fi întâmplat o dramă. La Spitalul Militar mi s-a zis că trebuie să-mi scoată rinichiul. Vă daţi seama că la vârsta mea de atunci, 22 de ani, mesajul ăsta a sunat ca o ghilotină. Dumnezeu mi-a mai întins o mână fiindcă generalul Bînă, care între timp a decedat, a venit în ţară, de la un seminar internaţional, fix în acea dimineaţă. A cerut să vadă analizele mele, a făcut alte investigaţii şi până la urmă mi-a salvat rinichiul“, a povestit Iordănescu. Îşi aminteşte şi acum perioada de recuperare. „Trei săptămâni numai pe perfuzii, aveam mâinile negre de la înţepăturile acelor, dormeam cu mâinile legate şi cu gheaţă pe ele. Timp de un an şi jumătate a fost cumplit. O lună mă ridicam din pat doar să merg până la toaletă şi înapoi, mers lent, practic eram ca un copil de 2 ani care învaţă să meargă.  Apoi, altă lună am mers vioi, după care alergare uşoară. Cumplit. După ce am reintrat să joc, când venea un adversar din partea dreaptă, gestul meu reflex era să mă feresc, să mă dau la o parte", a mai spus acesta.