Un sondaj IRES, dat publicităţii acum câteva zile, ar trebui să îi îngrijoreze pe politicieni. Nu pe pesediști, nu pe liberali, nu pe useriști, ci pe toţi la un loc.

Sondajul arată că doar 11% din români mai au încredere în politicieni, doar 12% în partidele politice, doar 18% în parlament. Și mai grav, doar 21% din români au încredere în semenii lor. Primarii sunt ceva mai bine văzuţi, în ei au încredere 37% din respondenţi.

Românii cred că în ultimii ani corupţia a crescut, deși lupta anticorupţie este mai intensă. Vinovaţi pentru asta sunt consideraţi politicienii, președintele și oamenii care ar trebui să aplice legea. 64% din români cred că nu sunt egali în faţa legii, 76% cred că anumite categorii de pensionari și de bugetari sunt privilegiate, 65% susţin că regulile statului elimină competiţia corectă.

Meritocraţia este doar o vorbă în România, respondenţii crezând mai mult în noroc decât în promovarea pe merit. 49% dintre români cred că în ultimii zece ani au crescut inegalităţile sociale și doar 35% cred că au scăzut.

Paradoxal, românii vor mai multă libertate, dar 80% dintre ei spun că statul ar trebui să intervină mai mult în economie. Cu privire la viitor, românii nu se declară îngrijoraţi de viitorul lor cât de cel al copiilor lor (50%) și de al României (57%).

Cifrele nu sunt deloc surprinzătoare. Vedem cu toţii o clasă politică desprinsă de realitate și incapabilă să înţeleagă unde greșește. Nici măcar politicienii tineri nu reușesc să-și deschidă urechile și cred că orice critică e nedreaptă și venită de la adversari. Vedem cu toţii cum se fac angajările la stat, cum se obţin contractele, cum sunt selectaţi profesorii și medicii, cum totul se rezolvă cu un telefon dat unde trebuie. Vedem cu toţii niște personaje cu pensii speciale de mii de euro și nu înţelegem de ce, vedem cu toţii alte personaje care au 5-10 sau chiar mai multe surse de venit de la stat.

Din păcate, vedem cu toţii că așa a fost și pe timpul unora, și pe timpul ălorlalţi. Cei mai mulţi ajung șefi de partide, la diferite nivele, doar pentru că au bani, le închid apoi pentru a-și conserva puterea și se înconjoară de oameni ascultători, cărora le dau instituţiile pe mână. Apoi ne mirăm de ce instituţiile nu funcţionează, de ce România e mereu codașă la atragerea de fonduri europene și așa mai departe?

Soluţia? Complicat de spus. Partidele noi din ultima vreme sunt făcute de politicieni vechi. Ar trebui să vină alţi oameni în politică, dar cei pe care i-am văzut venind în ultima vreme par destul de habarniști în politică, deși profesioniști în domeniul lor. Ieșitul pașnic în stradă nu mai sperie pe nimeni. Revoluţia nu rezolvă problema. Poate doar o mișcare pornită de jos, de la talpa ţării, care să crească încet-încet, cum a făcut Nicușor Dan, eliminat de sistem când a crescut prea mare.