Ei bine, vasta și enervanta majoritate a copiilor învață în jur de un an. Mai mult sau mai puțin, pe acolo. Știu copii care au început să meargă la 10 luni, dar și la un an și doua luni.

Și apoi...apoi, într-o categorie distinctă e fie-mea. Ea a început să meargă singură după 1 an și 6 luni. Da, ați citit bine, 6=șase luni. După. Un an, șase luni și două săptămâni ca să fiu foarte exactă. Cred că e ceva record. Ca să fiu sincera, semne erau. Nu s-a ridicat singura în picioare decât la un an și trei luni. Alții o fac la șapte luni. Primii pași, ținută de mâini de ta-su, abia la un an și câteva zile, până atunci ridica picioarele și cerea să o așezi în fund dacă încercai să îi sugerezi să facă și ea o plimbare mică. Care în fund stătea foarte bine, desigur. Doar că abia pe la șapte luni, o luna după media altor copii. De la un an și două luni mergea foarte bine ținuta de mâini. Pe la un an și trei luni a făcut chiar câțiva pași singură, dar realizând fenomenul, n-a mai dorit să repete performanta.

Așadar, jumătate de an din viața mea l-am petrecut aplecată să o țin pe ea de mâini/mâna/spre final deget. Noroc că nu-s prea înalta. Evident că toate babele…aaa…asta, doamnele din parc erau mai mult decât șocate că încă nu merge singura. Priviri fie compătimitoare fie ceva de genul ești o mama inconștienta (că nu îmi smulg părul de cap și nu o duc non-stop la medici), îmi erau adresate zilnic: "Cuuum, NU merge singura la 1 an si 4 luni???" Nu. Nu merge. De fapt, pediatra a spus, chestie care m-a relaxat că, dacă nu merge până în toamnă (1 an și 9 luni), mai vedem. Iulie. În iulie a mers. Cam acum un an, pe vremea asta.

 Îmi planificasem tot felul de replici inteligente și răutăcioase în aceleași timp, pentru partenerele mele din parc. Unele dintre ele vizau faptul că e ocupată să studieze Teoria relativității și de aia nu merge. Desigur, nu le-am spus niciodată, îmi era rușine, dar tot mă enervau cu întrebările și mirarea lor. Culmea e că chiar puteam să mă laud, fie-mea a învățat singură majoritatea alfabetului până la 2 ani. Nuuu, nici nu mă laud cu ea. Doar de câte ori am ocazia.

N-am înțeles goana asta după mers. Adică eu una nu știu om care să nu fi învățat să meargă, ce atâta grabă? Nu primește niciun premiu dacă aleargă la 11 luni. Chiar n-am mai găsit nimic la care să concurăm cu plozii? De fapt, nu vi se pare dubioasă însăși faza asta cu lăudatul cu performanțele copiilor?

sleepy00.wordpress.com