Tiago Tremonti Segantini a fost eroul meciului cu Steaua aducând toate cele trei puncte echipei din Târgu Jiu. Dacă înainte de meci oricine s-ar fi mulţumit şi cu un egal, deşi poate nu se supărau prea mulţi şi dacă Steaua învingea, totuşi Pandurii au luat toate cele trei puncte graţie reuşitelor de excepţie ale lui Tremonti „Bijuteria de pe Copacabana” cum l-au numit crainicii tv care au comentat partida. Miculul mijlocaş, fost atacant la Paulista şi fost golgheter la Comercial Sao Paolo, şi-a amintit că are vocaţia golului şi impulsionat de titularizarea oferită de Sorin Cârţu nici nu s-a gândit că în faţa sa e echipa favorită din liga I, şi a marcat chiar de două ori, făcându-l pe Cârţu să isbucnească în lacrimi de bucurie după superbul gol înscris printre picioarele lui Zapata după o pasă cu călcâiul a lui Piţurcă. 
Tremonti a început fotbalul pe Copacbana, acolo unde mii, sau poate sute de mii de brazilieni, care ajung să joace în toată lumea încep pentru prima dată să bată mingea. În cazul său nu a fost vorba de o familie numeroasă şi nu era nici venit din provincie precum Cardoso, cel pe care l-a avut coleg în cea de-a doua ligă la Comerciat Sao Paolo. Născut şi crescut în Sao Paolo, Tremonti a venit pentru prima dată în Europa la Pandurii, unde s-a transferat vara trecută cu ideea de a merge apoi în Italia, acolo unde îşi doreşte să joace pe viitor, el fiind la origine itlalian, bunicii săi stabilindu-se în brazilia cu mulţi ani în urmă. 

Reporter: Când ai venit în România ştiai unde mergi, unde este pe hartă aceasă ţară?
Thiago Tremonti: Nu, nu ştiam mai nimic. Dar mi s-a propus un contract aici prin impresarul meu şi am venit pentru că doream neapărat să joc în Europa. Îmi doresc pe viitor să ajung să joc în Italia, fotbalul italian este preferatul meu şi de aceea vreau să ajung acolo. Jucam atunci când am venit la Pandurii la FC Palista unde am ajuns de la Comercial Sao Paolo din liga a doua. 
Rep.: Dar despre fotbalul de aici sau fotbalişti celebrii români ştiai ceva?
T.T.: Da, bineînţeles că stiam de Hagi. Cine nu ştie de Hagi, e aici la voi cum a fost Pele la noi, trebuie să fie în cultura generală a oricărui fotbalist. Dar mai ştiam de Dan Petrescu că a jucat în Anglia şi de Gică Popescu şi cred că mai sunt şi alţii da nu-mi amintesc acum.
Rep.: Numele tău are influenţe italiene, Tremonti Segantini, să înţelegem că nu eşti chiar brazilian?
T:T.: Da este italian pentru că bunicii mei s-au născut în Italia şi de acolo au venit în Brazilia. Tremonti înseamnă trei munţi acolo şi Segantini e tot nume italian. Eu am dublă cetăţenie şi sper ca în vară să ajung şi în Italia să-mi văd rudele. Din păcate eu nu vorbesc şi italiană dar sper să învăţ repede pentru că română am învăţat câte ceva vorbind mai mult cu colegii şi antrenorii aici iar cele două limbi se aseamănă. Deja cred că înţeleg tot ce se vorbeşte aici dar îmi e mai greu când cineva mă ia repede că nu aud toate cuvintele dar în general înţeleg tot ce se spune. Mie mai greu să mă exprim acum dar mai folosesc şi cuvinte din limba portugheză. 
Rep.: Cum te-ai adaptat aici în România, ai deja prieteni aici, vreo prietenă poate?
T.T.: Cred că m-am adaptat bine mai ales că mai am colegi din Brazilia cum e Cardoso sau care vorbesc aceeaşi limbă, precum Mingote sau Arrieta. Nu am mulţi prieteni doar colegii de echipă iar prietena mea a rămas acolo în Brazilia. Am mai vorbit un timp dar acum ne-am separat pentru că ea e departe şi eu merg de regulă rar acasă, am fost doar odată într-un an. În iarnă am mai mers acasă dar am revenit repede pentru pregătire iar între cantonamente am rămas în Turcia cu ceilalţi străini pentru că nu aveam timp în cinci zile să mergem acasă şi să revenim. 
Rep.: Din fotbalul românesc ai echipe preferate sau jucători care te-au impresionat?
T.T.: Da îmi place foarte mult Steaua, dar s-a întâmplat să le dau chiar două goluri. Îmi pare rău dar acesta e fotbalul chiar dacă îmi plac ei trebuia să joc pentru echipa mea. Iar ca jucător favorit îl am pe Nicoliţă, ştiu că i se spune şi Jardel. E un jucător care se aseamănă cu mine şi de aceea îmi e drag. 
Rep.: Ai făcut un joc bun şi ai dat două goluri, crezi că ai câştigat postul de titular acum?
T.T.: Nu, nu am cum, cu o aşa concurenţă nu se poate spune că după un meci bun sunt titular. Ştiu că trebuie să muncesc mult pentru asta. Tot acolo mai joacă Păcurar, sau Vasilache sau alţi jucători de valoare din lot şi concurenţa e mare dar cred că face bine această concurenţă. Eu unul mă bucur că e aşa şi că pot juca îndiferent dacă sunt titular sau nu. 
Rep.: Ai făcur semn către cer şi către mâinile tale după fiecare gol, ce semnifica acest gest?
T.T.: Că le-am dedicat golurile părinţilor mei, mama Edna şi Tatăl Djaime care mă iubesc mult şi se gândesc la mine. Am numele lor tatuate pe cele două braţe de aceea am făcut gesturile acelea. Vorbesc zilnic cu ei şi m-au sunat şi după meci şi erau fericiţi că am reuşit să înscriu.