De 15 ani urcă pe munte, timp în care a cucerit cele mai înalte vârfuri ale Carpaţilor. Pentru alpinistul gorjean Adrian Burciu a merge la munte e similar cu a merge la un spectacol extraordinar, natura fiind o scenă splendidă de unde se transmit sentimente înălţătoare. Cucerirea celui mai înalt vârf al României l-a învăţat să iubească creaţia lui Dumnezeu. Anul viitor doreşte să ajungă în munţii Alpi şi Caucaz.

Adrian Burciu a fost membru în cadrul Asociaţiei de Turism Rhabon din Târgu Jiu, iar acum are statutul de membru fondator al Asociaţiei pentru Turism şi Ecologie „Hai-Hui”. De mic copil a început să facă trasee prin munţii Parâng şi Vulcan din pură curiozitate. „Simţeam nevoia să evadez dintre oameni, din propriul oraş, să urc pe stâncă”, spune Adrian Burciu. Urcând pentru prima dată pe cel mai înalt vârf al României, vârful Moldoveanu, cu o altitudine de 2544 metri, în anul 2001, a început să simtă o legătură directă între om, natură şi Dumnezeu. „Cu timpul am ajuns să cunosc mai toţi munţii României. Am ajuns să înţeleg ce înseamnă să iubeşti creaţia lui Dumnezeu. Sunt multe creste ale munţilor din România care m-au impresionat. Una dintre ele este creasta munţilor Făgăraş, cu foarte multe vârfuri ascuţite şi lacuri glaciare impresionante”, afirmă acesta.

Deasupra norilor…

„Acolo sus, mai aproape de cer, cu norii fugindu-ţi sub picioare, te vei întâlni cu tine şi-ţi vei da seama că eşti om şi stăpân, că eşti liber şi că poţi să zbori….”.

Aşa s-a întâmplat şi în luna decembrie a anului 2009, când împreună cu încă doi prieteni am plecat să facem creasta munţilor Piatra Craiului. „Am început să urcăm spre cabana Curmătura într-o după-amiază de vineri. Într-un târziu am ajuns la cabană, unde ne-am cazat. Spre dimineaţă vremea s-a stricat foarte tare, s-a răcit şi a început să ningă. Ne-am trezit şi am început să avem discuţii asupra traseului pe care trebuia să îl parcurgem. Ne-am pus de acord să plecăm spre creastă. Am ajuns după câteva zeci de minute deasupra norilor. Cerul era de un albastru imaculat, zăpada începuse să se topească, iar noi ne continuam traseul printre nori. Am reuşit să facem creasta nordică a masivului, ajungând spre seară pe cel mai înalt vârf din Piatra Craiului, la vârful Omu”, povesteşte Adrian Burciu.

Mai aproape de Dumnezeu

„Cu trecerea anilor am început să simt că munţii îmi sunt prieteni şi că fiecare vârf te apropie mai mult de Dumnezeu. Muntele m-a învăţat să-l înţeleg, să-l respect şi să ajung să îl cunosc atât de bine încât de fiecare dată când organizez o expediţie îmi aleg oamenii cu mare atenţie, ca fiecare dintre cei care merg cu mine pe munte să îl înţeleagă, să ajungă să îl respecte indiferent de capriciile vremii. Muntele trebuie înţeles şi cucerit cu dragostea noastră”, mai spune Adrian Burciu.