Sobhuza s-a născut în anul 1899 şi, atunci când acesta avea doar 4 luni, tatăl său, regele Ngwane al V-lea, a decedat subit. Sobhuza a devenit astfel noul rege al statului Swaziland.
Până în anul 1921, bunica sa, Labotsibeni, alături de unchiul său, Prinţul Malunge, au condus poporul. Cu toate că domnia în sine a acestuia a durat 60 de ani, teoretic acesta a ocupat tronul timp de 82 de ani, făcând ca domnia acestuia să fie înregistrată drept cea mai lungă din istorie.

A urcat pe tron în adevăratul sens al cuvântului la vârsta de 22 de ani. Înainte de acest eveniment, şi-a primit educaţia la Şcoala Naţională a statului Swaziland, din Zambodze, şi la Institutul Lovedale, din Africa de Sud. În timpul domniei sale, Swaziland şi-a obţinut independenţa faţă de Marea Britanie, în anul 1968, moment în care a fost recunoscut drept rege şi de către guvernul britanic. Din cauza faptului că Swaziland este o ţară mică, dar care dispune de importante resurse minerale, administrarea acestei zone a fost extrem de dificilă, căci de aceste bogăţii ale subsolului profită doar administraţia colonială, iar populaţia era afectată. Tocmai de aceea, a înteprins eforturi considerabile pentru a schimba această situaţie.

 
De asemenea, a urmărit menţinerea unor bune relaţii cu vecinii ţării, Africa de Sud şi Mozambic, care avea o politică marxistă. Regele Sobhuza era inovativ şi cu mintea deschisă în ceea ce priveşte politica, economia, relaţiile externe şi orice altă acţiune care ar fi putut creşte nivelul de trai al ţării. Cu toate acestea, a sprijinit toate ritualurile tradiţionale.

Între anii 1920 şi 1970, acesta a avut 70 de soţii şi 210 copii, iar în momentul morţii sale avea peste 100 de nepoţi. Sobhuza a murit în anul 1982. Cu toate că domnia sa este cea mai lungă înregistrată până acum, au apărut teorii conform cărora Pepi II Neferkare al Egiptului Antic sau  Goguryeo, al Correi antice, ar fi avut cea mai lungă domnie.