Refuză să cazeze turiştii care îi bat la poartă
Lucru mai rar întâlnit, să îţi vină turiştii la poartă şi să le refuzi cazarea! O face un gorjean din Polovragi care şi-a reamenajat casa veche de un secol în stil tradiţional, dar pe care nu a transformat-o şi în pensiune, aşa cum sunt multe alte locuinţe din această comună.
Florin Păpurică este gorjean la origini şi toată viaţa a lucrat ca inginer în Bucureşti. De abia a aşteptat să prindă pensia pentru a se putea retrage într-un loc liniştit la ţară, unde să redescopere lucrurile de care nu s-a putut bucura niciodată în Capitală. Omul spune că aşa a ajuns să reabiliteze construcţia pe care a moştenit-o de la părinţii şi bunicii săi, dorinţa lui nefiind aceea de a transforma casa şi în pensiune. Dacă ar fi făcut pasul spre cazarea turiştilor, pensionarul din Polovragi e convins că ar fi pierdut liniştea pe care şi-o dorea pentru această perioadă a vârstei sale, numărul celor care îi bat la poartă pentru a-l întreba despre cazare nefiind deloc unul de neglijat.
„Eu şi soţia am lucrat toată viaţă în aglomeraţia din Bucureşti şi mereu ne-am propus ca la pensie să ne retragem undeva unde să fie linişte. Tatăl meu este de loc de aici şi aşa am decis că trebuie să reabilităm casa bunicului, o casă veche de 100 de ani. A fost greu să găsim şindrilă, dar un meşter din sat ne-a ajutat. E o problemă cu ea că atunci când vine grindina mai puternică se sparge şi trebuie să o înlocuim, dar, în rest, e perfect pentru ceea ce ne-am dorit noi. Am mai construit ceva alături, ca să avem şi ceva mai modern, dar realizat tot în stil tradiţional. Noi am dorit să facem ceva care să ne placă, iar dacă place şi altora e cu atât mai bine. Vin oamenii care ajung în Polovragi, mai ales că suntem aproape de mănăstire şi de peşteră, şi ne întreabă de cazare, dar am refuzat politicos pe toată lumea. Am făcut lucrurile astea pentru noi, nu ca să ne ajute să obţinem bani, pentru că nu sunt ahtiat după aşa ceva. Mi-am dorit linişte şi am găsit-o aici. Peisajul este de vis, aerul este aşa cum în Bucureşti nu poţi găsi niciunde şi de asta nu am devenit o pensiune. Mă bucur dacă place şi altora ceea ce am făcut, dar nu trecem pe cazare”, explică gorjeanul din Polovragi.
Lângă el, peste stradă, un vecin şi-a transformat casa în pensiune, ca de altfel şi alţi localnici, drumul spre mănăstire şi peşteră fiind pline cu anunţuri despre cazare.
Dănuţ Drăgănescu este şi el pensionar, dar a trăit în Polovragi şi acum se bucură de turiştii care îi trec pragul şi se cazează pentru 80 de lei pe noapte. „Casa cu trei camere şi două băi am reamenajat-o şi acum cazăm turişti. Nu e o cerere foarte mare, dar în perioada vacanţelor, de sărbători, de regulă, vine lumea şi atunci este cerere. Am făcut şi un apartament pentru cei care vor un spaţiu mai mare, am zis să încercăm să facem şi altceva, şi cum aveam camerele care stăteau goale, aşa ceva s-a nimerit la fix”, explică polovrăgeneanul.
STAŢIUNE TURISTICĂ
Comuna se pregăteşte să obţină statutul de staţiune turistică, primarul Gheorghe Epure făcând demersuri serioase în ultima vreme pentru a obţine acest statut. Zona are potenţial, iar edilul e convins că în curând va avea şi actul normativ care îl va pune pe picior de egalitate cu vecinii din Baia de Fier, comună care este deja staţiune de interes local.